Indiferent cât de gravă este fractura poate da dureri care devin mai intense la orice mișcare a osului afectat. În caz de fractură trebuie făcut tot posibilul de a suprima durerea și de a imobiliza provizoriu zona fracturată. Când se produce o întrerupere a continuității unui os din cauza unui accident sau a acțiunii unei forțe mecanice, trebuie aplicate anumite măsuri de prim ajutor pentru a preveni apariția unor complicații grave, cum sunt de exemplu secțiunea nervilor și producerea hemoragiilor interne.
Principalele semne generale și locale ale fracturilor sunt: durerea în zona fracturată, creșterea ei în intensitate la anumite mișcări, apariția hematomului local, deformarea zonei din cauza unor fragmenete de oase care s-au deplasat, poziția anormală a victimei, imposibilitatea de a face anumite manevre în mod normal, imposibilitatea transmiterii mișcării, întreruperea continuității osului ce se poate simți prin palpare sau prin observare radiologică. Dacă apare o mobilitate anormală în regiunea fracturată trebuie mare atenție la mișcări deoarece se pot leza țesuturi, mușchi, vase de sânge și nervi, iar în plus se intensifică durerea.
Dacă fractura este închisă, nu este lezat tegumentul ce acoperă zona respectivă. Dacă fractura este deschisă apare plaga care cuprinde pielea, mușchi și osul. Când este clavicula fracturată victima nu-și poate ține capul normal, îl apleacă spre partea fracturată și apare o cădere a umărului. Dacă apare o rotație a membrului inferior este o fractură de col femural. Fracturile pot fi și la humerus, tibie, peroneu, rotulă, mandibulă, oasele metacarpiene, radius, ulna. Dacă sunt fracturate oasele bazinului sau oasele coxale apare durerea locală mare și imposibilitatea de a sta în picioare.
Ce trebuie să faci pentru a reduce și imobiliza fracturile?
Fracturile trebuie imobilizate provizoriu pentru a preveni apariția unor complicații. Se folosesc atele improvizate, căptușite cu materiale moi pentru a proteja pielea și a reduce riscul de intensificare a durerii. Regiunea afectată trebuie atinsă cu blândețe, atela se fixează pe două articulații adiacente zonei fracturate. Se folosește fașa circulară și se strânge doar atât cât să țină atela și să nu fie oprită circulația sângelui.
Dacă se palpează zona unde apare durerea și se observă aspectul plăgii, iar concluzia este că fractura este deschisă, se folosesc anumite materiale pentru imobilizarea provizorie a zonei. Se folosesc atele speciale (dacă este posibil) sau atele improvizate (ca de exemplu: bețe, bastoane, carton presat) care se acoperă cu pături, cerșafuri, vată, etc. Dacă este o hemoragie se folosește un garou (ce poate fi realizat foarte simplu dintr-o mănușă chirurgicală).
Se aplică garoul (cel mult 2 ore) fără a opri circulația sângelui, astfel încât să se păstreze culoarea tegumentelor. În cazuri de hemoragie minoră se aplică un pansament steril deasupra plăgii deschise. Pentru calmarea durerii se ia algolcamin sau antinevralgic. Pentru ștergerea zonei din jurul rănii se folosește alcool iodat, pentru dezinfectare se utilizează apă oxigenată, apoi se pansează zona respectivă.
Atelele improvizate se căptușesc cu materiale moi pentru a nu intensifica durerea și a nu leza și mai mult fractura. Se atașează atelele deasupra și dedesubtul fracturii, se fixează cu feșe de cele două articulații vecine zonei unde este fractura. Dacă s-a aplicat pansamentul pe rană, acesta trebuie să fie descoperit. Dacă fractura a a avut loc la picior, se lasă degetele neacoperite de feșe pentru a se putea observa culoarea tegumentelor.
După aplicarea atelelor, se așeză victima pe targă, se fixează de aceasta, se acoperă eventual cu o pătură și se transportă la spital. Se verifică semnele vitale ale victimei: pulsul, respirația, temperatura corpului. I se administrează ceaiuri, sucuri, apă, pentru a o ajuta să se simtă puțin mai bine.
Dacă este vorba despre o fractură închisă se parcurg aproximativ aceleași etape de prim ajutor. Persoana suferindă se transportă la spital unde i se va analiza fractura prin examen radiologic. Medicul va aplica un tratament pentru ameliorarea durerii, pentru potrivirea capetelor osoase, pentru imobilizarea zonei fracturate și restabilirea rapidă a mobilității pacientului. Se face anestezie locală sau generală în funcție de cât de gravă este fractura. Pentru imobilizarea regiunii unde apare fractura se folosesc aparatele gipsate (realizate din gips, apă și feșe de tifon).
