Nimic si nimeni, de-a lungul anilor, nu a reusit sa treaca dincolo de zidul numit „SIDA”, poate doar speranta, nadejdea, desi in van, justificate de spiritul uman, care guverneaza, fara doar si poate, toate situatiile prin care le-a fost dat oamenilor sa treaca.
Dar totusi, speranta este ceea ce ne-a mai ramas, poate aceasta mentine viata din trupurile bolnave ale oamenilor, toti sperand ca, intr-un final, aceasta speranta sa duca la descoperirea unui leac sa fure aceasta boala cumplita. Din nefericire, nu putem trece nici peste statisticile negre care ne sunt prezentate an de an, insa nici peste cele de la inceputul anilor ‘90, care au relevat un procentaj de-a dreptul ingrijorator: peste 50 % din copiii seropozitivi ai Europei traiau in Romania.
Astazi, lucrurile s-au mai schimbat, insa chiar si asa, statisticile, oricat de mult s-ar fi diminuat in intensitatea lor emotionala, raman la fel de negre, mai ales pentru tara noastra. SIDA la copii este, fara nicio indoiala, boala secolului si poate si cea mai dureroasa modalitate prin care viata se usuca in fata unei oglinzi, in fata familiei, in special a parintilor, care se simt legati de maini. Si daca la inceputul anilor ‘90, SIDA la copii aparea din cauza saraciei, a ignorantei unora, astazi, motivele sunt pe cat de multe, pe atat de ingrijoratoare.
Bineinteles ca si atunci, multitudinea motivelor, dar si nepasarea vadita a unora duceau la crearea unor situatii cu adevarat dureroase pentru oamenii de rand. Si astazi, nepasarea este, poate, cea mai cruda nepasare cu care statul se prezinta in acest razboi imposibil de castigat.
Nu se poate trece nici peste saracia tot mai mare, decaderea dramatica a sistemului de sanatate, si nici peste ignoranta oamenilor de rand, atunci cand vine vorba de propria lor viata. Si nu, nu ne referim neaparat la lupta dusa in timpul bolii, ci inainte, atunci cand toti oamenii ar trebui sa constientizeze ca viata lor este mult mai importanta ca banii, si ca igiena, mai ales atunci cand vine vorba de spitale, trebuie sa fie nu pe primul loc, ci primordiala.
Dar totusi, nu putem sa nu recunoastem ca SIDA la copii a fost inconjurata de un episod putin mai fericit, tocmai datorita masurilor tot mai stricte impuse in vederea sterilizarii instrumentarului din spital. Insa acest lucru nu inseamna ca parintii trebuie sa lase garda jos, mai ales ca exista riscul ca cel mic sa fie o persoana seropozitiva, din cauza unei vieti tumultoase avute de parinte.
Si transfuziile de sange pot duce la aparitia SIDA la copii si nu numai, insa tindem sa credem ca aceasta cauza nu mai este neaparat una curenta, dat fiind faptul ca, asa cum s-a mai specificat, masurile sunt tot mai stricte. Dar care sunt simptomele, cand vorbim de SIDA la copii? In primul rand, trebuie sa stim ca SIDA apare din cauza virusului HIV, iar daca se afla de existenta acestui virus inainte de declansarea bolii propriu-zise, copilul in cauza este perfect sanatos.
Din pacate, la un moment dat, boala se va declansa. Simptomele sunt variate, manifestandu-se diferit de la un individ la altul. De pilda, pot aparea paraliziile locale, diareea, infectiile care nu sunt specifice SIDA, copilul dand semne ca nu creste in inaltime, nu se poate ingrasa etc. Si, din nefericire, acel copil nu va muri din cauza bolii propriu-zise, ci din cauza complicatiilor survenite. Situatia este cu atat mai grava cu cat parintii, intreaga familie si prietenii vor asista la felul in care viata i se usuca in corp copilului, tot organismul cedeaza sub complicatiile care apar in acea perioada.
In prezent, statisticile ne spun ca exista aproximativ 8000 de copii infectati cu HIV, SIDA la copii fiind, de asemenea, una dintre cele mai grave situatii sociale cu care intreaga societate se confrunta. Tocmai in spiritul acestei idei, au aparut diferite ONG-uri, care-i ajuta pe copii si pe parintii acestora sa se lupte cu acest virus cumplit, oameni simpli care vor sa le ofere celor mici cel putin un cuvant, o poveste frumoasa, care le poate usura ultimele momente din viata.
Numai ca, aceste ultime momente din viata lor, oricat de dificil de dus ar fi, sunt si mai greu de suportat pentru parinti, multi dintre acestia neputandu-si continua viata dupa o asemenea tragedie. Dreptul la viata este dreptul care primeaza, insa dreptul la vindecare nu exista, atunci cand vorbim de SIDA la copii, indeosebi daca privim situatia in lumina puritatii pe care acestia o arunca peste propria lor corvoada.
De pilda, SIDA la copii este privita de ceilalti oameni, de societate, in general, ca o adevarata tragedie, insa ce e si mai tragic este faptul ca multi dintre oameni evita bolnavii, le este teama sa nu le contracteze aceasta boala. Nimic mai fals. De mentionat este faptul ca SIDA nu se transmite prin atingerea mainii, sarut, bautul din aceleasi pahar, folosirea aceleiasi bai, mancatul din aceleasi vase, furculite, locuirea in aceeasi clasa etc.
Curios este si faptul ca si unii profesori care, chipurile, ar trebuie sa aiba cunostintele necesare, respectiv intelepciune, nu se dau in laturi de la marginalizarea voita sau nu a copiilor bolnavi de SIDA, facandu-i, in cele din urma, chiar si pe colegi sa adopte cam aceeasi pozitie. Lipsa unei educatii in acest sens, in ceea ce priveste societatea, este pe cat de dureroasa pentru copiii bolnavi de SIDA, pe atat de tragica, dat fiind faptul ca pretindem a fi educati.
Chiar si asa, desi nu s-a gasit un leac sa vindece boala, se poate incetini evolutia bolii, aparitia complicatiilor, implicit, moartea. Tocmai de aceea, unii copii au supravietuit indelung, si inca supravietuiesc multi dintre ei. Ceilalti oameni au datoria, daca nu umana, morala fata de ei, sa le faca viata mai usoara, sa-i inteleaga si sa-i ajute deopotriva. In definitiv, datoriile morale ne fac oameni, si nimic altceva.
