Aritmiile ventriculare sunt modificări în succesiunea ritmică a ciclurilor cardiace, tulburări în ritmul normal al cordului în unul din ventriculi. Astfel de aritmii pot să apară în condiții fiziologice (când inima are structura și funcția normală) sau în condiții patologice (a unei boli structurale de inimă).
În cazuri de cardiopatii organice, boli digestive, endocrinopatii, intoxicații, infecții de focar sau neuroză se poate produce aritmia extrasistolică. Aceasta este o bătaie prematură, o contracție cardiacă cu punct de plecare extrasinusal, care apare prea repede în cursul diastolei și astfel poate întrerupe pentru un moment ritmul normal de bază al inimii. Cauza acestei bătăi premature este un impuls anormal ce poate porni din orice punct al miocardului. Extrasistolele pot fi ventriculare, nodale și atriale.
Aritmia extrasistolică poate să apară la un om sănătos sau la o persoană care suferă de o cardiopatie organică. O astfel de cardiopatie organică poate fi: un infarct miocardic, o miocardiopatie sau valvulopatie. Potrivit medicilor aritmia extrasistolică poate fi un indiciu al unei boli grave, cauzele ei fiind numeroase. O serie de boli digestive se manifestă prin astfel de aritmii și anume: colitele, ulcerul gastro-duodenal și colecistopatiile. De asemenea, insuficiența ovariană, hipertiroidismul, intoxicația cu alcool, intoxicația cu cafea, intoxicația cu nicotină pot fi o serie de factori ce provoacă aritmia extrasistolică.
Cum se produce aritmia extrasistolică? În momentul în care apare un impuls mai puternic față de cel normal (fiziologic) într-un punct al miocardului, se va produce anihilarea undei excitației sinusale și se va determina contracția inimii. Contracția este numită extrasistolă sau bătaie prematură pentru că apare precoce în diastolă, în afara sistolei normale.
Inima va rămâne mai mult timp în diastolă decât în mod normal dacă extrasistola începe în miocardul ventricular după bătaia prematură. După extrasistolă apare așa numita pauză compensatorie, în care impulsul trebuie să se valideze. După bătaia prematură are loc pauza lungă și o durată foarte scurtă a diastolei precedente. Pauza compensatorie ține până ce inima își reia ritmul normal și este elaborat un nou impuls.
La unele persoane apare aritmia extrasistolică dar nu este însoțită de niciun simptom. Acestea descoperă că au o asemenea tulburare de ritm a inimii în urma unui examen al cordului pe care il fac întâmplător. La alte persoane însă, apar simptome care pot varia în funcție de frecvența în care se succed bătăile premature dar și de gradul de sensibilitate al fiecărei individ în parte. Simptomele sunt subiective, descrise de către bolnav și prezentate ca fiind asemănătoare unor lovituri bruște în piept, bătăi intermitente sau unei senzații că inima s-ar fi oprit pentru un moment.
Medicul va palpa pulsul pacientului și îi va face auscultația inimii pentru stabilirea unui diagnostic corect. Prin auscultația cordului se descoperă faptul că ritmul regulat al inimii este tulburat de o contracție prematură care este pusă în evidență de două zgomote ce se aud mai devreme, în diastolă, iar apoi apare pauza mai lungă compensatorie. În aritmia extrasistolică, pulsul este mai mic de volum, apare precoce, umplerea ventriculară nu se face normal.
Acest lucru face ca debitul sistolic să scadă și deci amplitudinea unei pulsatile va fi și ea mai mică. În plus, în momentul în care extrasistola apare precoce în diastolă, în ventriculul stâng vine o cantitate mică de sânge care nu poate deschide valvulele sigmoide aortice și astfel medicul prin metoda auscultației va auzi doar un zgomot sistolic mult accentuat.
La unele persoane apare aritmia cadențată, când extrasistolele se produc cu regularitate, la intervale fixe de timp. Se poate întâlni bigeminism, trigeminism, quadrigeminism. În cazul bigeminismului intervine câte o extrasistolă după fiecare sistolă normală. La pacientul cu trigeminism, după două bătăi normale este o extrasistolă sau după o bătaie normală sunt două extrasistole.
Prin efort apare tahicardia în cazul fibrilației arteriale și aritmia se accentuează. Medicul poate stabili dacă extrasistola este ventriculară, nodală sau atrială cu ajutorul electrocardiogramei. Prin această procedură apare o undă P (prematură) cu o morfologie anormală. După aceasta se va succede un complex QRS cu aspect normal. În plus, pe traseu se va observa și pauza decalantă, de care spuneam mai sus că este caracteristică aritmiei extrasistolice. În cazul extrasistolei ventriculare complexul QRS este deformat și nu are inainte acea undă P. pauza electrică compensatorie apare.
Fibrilația ventriculară este un timp de aritmie ventriculară foarte ușor de recunoscut clinic, care are frecvența foarte rapidă, mai mare de 200 bătai/min. Această frecvență este haotică iar contracțiile ventriculare coordonate eficiente nu pot fi asigurate. La pacintul cu frecvența cordului neregulată, mai mare de 120 bătăi/min și cu puls slab avem așa numita fibrilație artrială.
Comparativ cu aceasta fibrilația ventriculară este foarte gravă. Evoluția ei este rapidă spre exitus, în 2-3 minute. Specialiștii în domeniul medical spun despre fibrilația ventriculară că este o aritmie terminală, altfel spus o modalitate finală a unei cardiopatii. În momentul în care ventriculale fibrilează inima nu se mai contractă ceea ce este foarte grav deoarece circulația încetează ș deci se produce imediat moartea clinică. Bolnavii coronarieni pot muri din cauza fibrilației ventriculare.
În cazul fibrilației ventriculare tranzitorii există remediu prin defibrilare electrică, această fibrilației este de scurtă durată și reversibilă.
Tahicardia ventriculară apare atunci când se produc trei extrasistole ventriculare. Tahicardia paroxistică este atunci când apare un ritm ectopic foarte rapid într-un focar miocardic extrasinusal și inima are o alură tahicardică excesivă. Tahicardia paroxistică ventriculară este cea mai rară dintre toate formele de tahicardii paroxistice (atrială, nodală, ventriculară). Apare din cauza unei cardiopatii organice, în cazul ei insuficiența cardiacă se produce brusc iar dacă persoana în cauză nu este ajutată imediat de medic poate deceda.
Cauzele tahicardiilor ventriculare sunt: infarctul miocardic acut, angina vasospastică, infarctul miocardic vechi, cardiomiopatii, displazia aritmogenă de ventricol drept, malformații cardiace congenitale, sindrom Brugada, boli genetice, etc.
