Verdeata-iernii este o planta perena care poate creste pana la lungimea de 15-20 cm, in regiunile impadurite cu pini si soluri mai putin bogate, mai mult nisipose. Este originara din Asia, America de Nord si Europa, are denumirea stiintifica de Chimaphila umbellata si face parte din familia Pyroloceae sau Pyrolocee.
La baza tulpina este lemnoasa si are un colorit galben-verzui spre rosiatic, frunzele sunt vesnic verzi asemanatoare unor pene de culoare verde-inchis, lucioase, cu marginile ascutite, asezate organizat in perechi opuse, de-a lungul tulpinei in grupuri de 3 sau 4. Inflorescentele sunt alcatuite din 3-7 flori cu cate 5 petale fiecare, mici de 5-7 mm, de culoare roz sau alba. Planta infloreste din luna iunie pana in luna august.
De la verdeata-iernii se folosesc mai ales frunzele in scop terapeutic, iar florile si partea superioara a tulpinei sunt utilizate pentru ceai sau infuzie deoarece contin componente amare cum este de exemplu arbutina.
De regula frunzele trebuie sa fie culese in perioada cand planta incepe sa infloreasca deoarece sunt mai fragede si au mai multe substante active. Frunzele sunt apreciate pentru continutul de acid peptic, minerale, taninuri si clorofila si de aceea au proprietati bune antimicrobiene.
Ceaiul din frunze este folosit in tratamentele traditionale contra tulburarilor renale. Se pun 2 lingurite de planta uscata la 250 ml apa, se lasa sa stea timp de o zi, mestecand la cateva ore. Acest preparat se filtreaza, apoi se incalzeste putin la temperatura dorita, cat a fie administrat caldut cate o cana in dozare egala astfel incat sa fie baut pe parcusul zilei, in 2-3 reprize. Acest ceai ajuta la vindecarea cistitei, este recomandat sa se bea 2-3 cani pe zi.
Chimaphila este un medicament homeopat 100% natural indicat in cazurile de atrofierea sanilor si infectii ale vezicii urinare. Are efect bun in calmarea durerilor la femeile care sufera de tumori la glandele mamare.
Tinctura de verdeata-iernii este folosita in tratamentul afectiunilor prostatei, in inflamatiile tractului urinar. In vremuri de demult, amerindienii foloseau aceasta planta impotriva tifosului si a febrei. Florile erau un bun remediu in problemele urinare, ale rinichilor, in tratamentul artritei si reumatismului.
Frunzele plantei sunt folosite in gastronomie pentru a aroma sucurile si dulciurile.
