Desi zmeura este unul dintre cele mai delicioase si aromate fructe si foarte bogata in principii nutritive, oamenii au ignorat-o multa vreme. Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust a carui origine se afla in zonele submontane (pana in 1500 m altitudine), cu clima temperata, din Europa si Asia (din estul Turciei, pana in China si Japonia).
Denumirea stiintifica a plantei se leaga de o legenda, potrivit careia Ida, fiica regelui din insula Creta, una dintre nimfele care il ingrijeau pe Zeus, a vrut sa culeaga zmeura pentru a-l ingriji pe viitorul stapan din Olimp (la vremea aceea, copil), dar s-a intepat in spinii zmeurului, iar fructele, initial albe, au luat culoarea sangelui.
Naturalistul suedez, din secolul al XVIII-lea, Carl Linne, este cel care denumeste zmeurul – Rubus idaeus – facand o concesie legendei, dar si in amintirea lui Plinius cel Batran, care, in lucrarea sa – “Istoria naturala” (secolul I d.Hr.) – descrie Muntele Ida, din Creta, ca fiind incarcat de arbusti de zmeur, despre care marele invatat al Antichitatii marturiseste ca, pana la vremea aceea, nu i-a mai intalnit in nicio parte a Europei.
Dovezi despre cultivarea zmeurului cu fructe rosii exista din perioada Evului Mediu, cand, un botanist englez, la 1548, mentioneaza ca a vazut astfel de arbusti crescand in gradinile din tara sa. Un secol mai tarziu, alt botanist, John Parkinson, intr-o lucrare despre cultivarea plantelor de gradina – “Paradisi in Sole Paradisus Terrestris” – consacra un capitol intreg zmeurului, descriind doua feluri de fructe – zmeura rosie si zmeura alba.
G. Bauhin, in “Historia plantarum” recomanda zmeura in tratamentul anemiilor, al durerilor de gat si de stomac. Abia in secolul al XX-lea, acest arbust a inceput sa fie cultivat pe scara larga, pentru valorificarea fructelor atat de pretioase, de-a lungul secolelor, ajungandu-se la varietati ameliorate, cu fructe mari si foarte parfumate.
Cultivarea zmeurului in gradina
Cultivat in gradina, zmeurul traieste in jur de zece ani. Creste atat la soare, cat si in zonele semi-umbrite, intr-un sol proaspat si bine drenat. Rezista bine la temperaturile scazute din timpul iernii, dar este sensibil la seceta, de aceea, vara, trebuie udat cu regularitate. Zmeurul nu se toaleteaza, deoarece tijele care au facut fructe se usuca de la sine (si se vor inlatura prin taierea de la nivelul solului), ramurile noi rasarind din radacinile plantei. Se inmulteste prin butasi. Pentru a alunga mustele de plante, principalii daunatori ai zmeurului, se recomanda plantarea, la baza tufei, a florilor de miozotis (“Nu ma uita”), care vor crea si un efect estetic deosebit.
Exista doua varietati de zmeur, unul care creste sub forma de tufis si da o singura recolta, la inceputul verii, si zmeurul catarator, care da prima serie de fructe toamna, iar a doua serie, la inceputul verii urmatoare. Pentru cei care cultiva zmeurul in scopul comercializarii fructelor, este recomandata prima specie, deoarece, chiar daca da fructe numai la inceputul verii, acestea sunt in cantitati mai mari. Zmeurul catarator este potrivit pentru gradinile mai mici si pentru consumul in gospodarie al fructelor.
Beneficiile consumului de zmeura
Zemoasa si cu un parfum inconfundabil, zmeura contine putine calorii (38 kcal/100g) si este foarte bogata in calciu, fier, fosfor si vitamine (mai ales vitamina C, dar si A, B). Pigmentii rosii au un efect similar vitaminei P. Glucidele (6g glucide/100g de zmeura) contin fructoza, glucoza si pentoza. Este un fruct bogat in acizi organici (comparabil, din acest punct de vedere, cu portocala si ananasul), ceea ce explica gustul usor acrisor al zmeurei. Consumata proaspata sau in diverse alte preparate, zmeura are efecte benefice asupra sanatatii:
Contine putine calorii (deci nu ingrasa, poate fi consumata, fara grija, chiar si de catre gurmanzi);
Ofera o mare cantitate de minerale necesare organismului;
Doar 300 gr de zmeura asigura intregul necesar de vitamina C al organismului pentru o zi;
Accelereaza tranzitul intestinal, gratie concentratiei de fibre din fruct;
Are efecte tonice asupra organismului;
Contine substante anticancerigene (acidul elagic, prezent in fructe, neutralizeaza radicalii liberi);
Substantele antioxidante din zmeura sunt de doua ori mai puternice decat cele din capsuni, de exemplu;
Combate degenerescenta maculara (afectiune care creeaza mari tulburari de vedere);
Este un excelent “medicament” antiimbatranire;
Regleaza natural glicemia (zmeura nu trebuie consumata cu zahar, nici chiar de catre cei care nu au probleme din pricina diabetului);
Previne racelile, bronsitele, bolile pulmonare;
Siropul de zmeura, in combinatie cu mierea, amelioreaza raguseala;
Consumul a 150 gr de zmeura, zilnic, inainte de masa, pe o perioada de 10-12 zile, este solutia “minune” pentru o sanatate perfecta;
In prezent, cea mai mare producatoare de zmeura este Rusia, cu aproximativ 20 000 de tone anual, urmata de Canada (12 000 tone), Franta (7 000 tone) etc. In total, la nivel mondial, in fiecare an se comercializeaza in jur de 400 000 de tone de zmeura, in afara de micile productii din gospodariile familiale.
