Boala zgarieturii de pisica apare cel mai adesea la copii pentru ca acestia sunt cei care se joaca cel mai mult cu animalele de acasa, dar si cu animalele de pe strada. Boala zgarieturii de pisica apare mai ales in urma unei zgarieturi primita de cel mic de la o pisica de pe strada, pisicile din apartament sunt mult mai ingrijite si este mai putin probabil sa fie infectate.
Bacteria responsabila pentru boala zgarieturii de pisica se numeste Bartonella henselae si este transmisa prin intermediul puricilor. Puricii transmit aceasta bacterie de la o pisica bolnava la una sanatoasa. Pisica purtatoare nu are nici un fel de simptome, asa ca nu puteti detecta daca pisica cu care a intrat in contact cel mic, fie ea de pe strada sau din casa, este purtatoare sau nu.
De retinut ca transmiterea bolii se face prin purici de la pisica la pisica exclusiv, nu s-au observat cazuri in care puricii sa transmita boala la om. Boala zgarieturii de pisica nu este o boala grava si rareori s-au observat complicatii care sa puna in pericol viata. Cel mai adesea boala zgarieturii de pisica este confundata cu leucemia, tocmai datorita inflamarii tesutului ganglionar.
Pentru a preveni aceasta boala, invatati-i pe cei mici sa nu se joace extrem de violent cu animalele, iar in cazul in care observati o zgarietura pe pielea celui mic, spalati-l pe maini si tratati rana cu substante dezinfectante. Copilul trebuie instruit ca dupa joaca cu un animal, fie el strain sau nu, sa se spele pe maini nu numai cu apa, ci neaparat cu sapun.
Desemenea daca aveti ca animal de casa o pisica nu va ganditi ca singurul mod in care puteti evita boala zgarieturii de pisica este abandonarea animalului, cel mai bine este sa ii procurati pisicutei o zgarda antipurici sau sa ii aplicati substante speciale la nivelul radacinii firului de par.
Este bine sa deparazitati animalul si sa ii mentineti o stare de igiena buna, chiar daca pisicuta nu paraseste casa. Ea este expusa la aparitia puricilor, chiar daca nu paraseste domiciliul. Puricii pot fi transportati de oameni pe haine sau pe pantofi, iar in momentul intrarii in casa vor ajunge in blana pisicutei.
Boala zgarieturii de pisica apare cel mai frecvent primavara, dar mai ales vara. Perioada de inmultire a puricilor coincide cu aceste anotimpuri, tocmai de aceea frecventa bolii creste in aceasta perioada.
Primele simptome sunt reprezentate de prezenta unei zgarieturi care nu se vindeca la fel de repede ca de obicei. Ea se umfla, tegumentul invecinat se inroseste si ajunge chiar sa colecteze puroi. Daca toate aceste simptome la nivel local sunt asociate si cu umflarea ganglionilor invecinati, atunci in mod sigur aveti de-a face cu boala zgarieturii de pisica si este indicat sa va prezentati la medic, care cel mai probabil va prescrie un antibiotic ce va ajuta corpul la distrugerea bacteriei ce a generat boala.
Ganglionii sunt formatiuni nodulare care se umfla in cazul in care in corp exista o infectie, ei sunt localizati in puncte fixe asadar umflarea unui ganglion este rar confundata cu alta afectiune. Daca cel mic prezinta o zgarietura care in loc sa se vindece se agraveaza, iar la aceasta se adauga si aparitia unor formatiuni nodulare sub piele, care sunt cel mai adesea dureroase, inseamna ca boala zgarieturii de pisica si-a facut aparitia in corpul celui mic. Sa presupunem ca cel mic a fost zgariat pe mana, atunci ganglionii cei mai apropiati sunt localizati la nivelul cotului, dar si la nivelul axilei.
Umflarea ganglionilor nu poate fi ignorata pentru ca este dureroasa. Daca cel mic a fost zgariat la nivelul fetei, ganglionii afectati vor fi cei de la nivelul urechii, dar mai ales cei de la nivelul gatului. La simptomele pe care le-am mentionat mai sus se adauga si simptome a caror aparitie nu este observata decat in cateva cazuri. Printre aceste simptome mentionam: febra inalta pana la 38 grade Celsius, lipsa poftei de mancare si inerent scaderea in greutate, o stare de oboseala fara o cauza evidenta, dureri de cap etc.
Pe langa tratamentul cu antibiotic ce va trebui urmat cu strictete, pentru a-i alina suferinta ganglionara celui mic ii puteti aplica comprese local, care pot fi fie reci, fie mai caldute, dar in acelasi timp ii puteti da si calmante care sunt eliberate fara reteta si care nu sunt periculoase, insa aveti in vedere varsta celui mic atunci cand le administrati. Invatati-i pe cei mici sa nu scarpine zona ganglionara, tamponati cu spirt rana ce i-a provocat boala si urmati tratamentul prescris de medic.
Dupa cum am mai spus boala zgarieturii de pisica nu este o afectiune grava, insa trebuie tratata de la primele simptome pentru a preveni complicatiile, cu toate ca de cele mai multe ori poate disparea de la sine. Sunt destul de rare cazurile in care ganglionii se umfla prea tare si necesita drenarea lichidului colectat. Una din complicatiile bolii este encefalita, insa ea apare foarte rar.
