Planta paciuli este originara din Filipine si Indonezia, insa se cultiva si in China, India, in insulele Seichelles si in Brazilia. Din aceasta planta se fabrica uleiul esential de paciuli folosit in industria parfumeriei. Anual, productia de ulei de acest fel ajunge la 300-500 de tone. Uleiul volatil facut din aceasta planta are o consistenta vascoasa si o culoare brun- roscata ori brun-verzulie. In plus, acesta are un miros dulce, extrem de persistent, inimitabil si caracteristic plantei.
Paciuli provine de fapt din India, acolo unde este cunoscuta sub numele de puchaput. Frunzele plantei sunt lungi, ovale, ating 10 cm in lungime si 12 centimetri in latime, iar tulpina sa creste pana la un metru in inaltime. Florile plantei au o culoare alburie cu tente purpurii. Planta a fost recunoscuta si in Marea Britanie incepand cu 1820, cand era folosita la impregnarea salurilor din India.
Acestea fiind foarte elegante, tesatorii britanici au copiat modelul si l-au exportat in intreaga lume. Daca nu ar fi parfumat panza cu ulei de paciuli, ei nu ar fi reusit sa vanda aceste saluri intr-o asemenea cantitate. Pana si frunzele sunt folosite drept aromatizatori in saculete.
Paciuli nu este arzator sau iute, insa lasa impresia ca este Yang. Acesta provoaca lipsa de mancare si uneori de somn, avand un efect afrodisiac. In plus, actioneaza si la nivelul glandelor endocrine. Poate fi folosit in tratarea diereei si a constipatiei cauzate de colon atonic si este folosit in edeme sau obezitate.
Uleiul de paciuli are o actiune bactericida generala, insa moderata. Este insa un afrodisiac destul de bun si stimuleaza si cicatrizarea. Uleiul se foloseste si in starile de depresie si anxietate si in produse de ingrijire a pielii.
Cu cat este mai vechi, cu atat uleiul de paciuli miroase mai bine si intra in compozitia bazelor de parfumuri, in special a celor cu note orientale. Acest ulei se combina foarte bine cu lavanda, santalul, bergamota, trandafirul si neroli.
