Papura crește la marginea apelor și este o plantă comestibilă și benefică pentru sănătatea organismului. Când treci pe lângă un iaz și vezi papură, să nu crezi că aceasta este o simplă buruiană. Află în acest articol proprietățile papurei, cât de bună poate fi pentru organism dacă se folosește în mod corect.
Denumirea ei științifică este Typha angustifolia, face parte din familia Cyperaceae, însă în popor este cunoscută cu alte denumiri: papură mică, papură îngustă, trestie de pâine, coada-iepei, trestie de baltă, iarbă pufoasă, trestie lată, pâine de baltă, trestie lată, pipirig. Ca aspect, papura are tulpina înaltă și neramificată, frunzele destul de lungi și înguste, iar florile unisexuate. Planta se înmulțește prin rizomi. Poate ajunge la înălțimea de 30 cm și grosimea de 4 cm. Semințele papurei sunt lungi de 0,2 mm și mici, prinse de puful fin.
Rădăcina de papură – mai bogată decât cartoful și grâul? Adevărul uimitor
Papura este o plantă comestibilă, care crește fără intervenție umană, fără îngrășăminte, pesticide și alte substanțe chimice. Când înflorește, ea are multe proteine. Inflorescențele masculine care nu sunt încă deschise au 15% grăsimi și 20% proteine. Conținutul de proteine din inflorescențe este mai mare decât cel din nuci.
Planta are amidon. Rizomul de papură conține 40-45% amidon, dar aici nu este vorba despre amidonul din cartofi sau din cereale. Cartofii sunt considerați azi principala sursă de amidon, însă ei nu conțin decât 17% amidon. Grâul este și el o sursă de amidon, dar are doar 30%. Prin urmare, papura este mai bogată în amidon și este apreciată și pentru alte beneficii. Rădăcinile de papură oferă nutrienți și mai multă energie decât grâul. Într-o cantitate de 100 g rădăcină de papură se găsește 2,5 mg de zinc. Despre zinc se știe că este un mineral foarte benefic pentru organism: crește imunitatea, stimulează producția de colagen, ajută la vindecarea rănilor, îmbunătățește funcția cognitivă, susține sinteza ADN-ului.
De asemenea, 100 g de rădăcină de papură are:
- 100 mg fosfor bun pentru oase și măduva spinării
- 30 mg magneziu care ajută la reglarea sistemului nervos și a inimii
- Compuși de siliciu care întăresc vasele de sânge, cresc mobilitatea și sănătatea articulațiilor
- Un complex de enzime care ajută la descompunerea toxinelor și la detoxifierea corpului.
Strămoșii noștri mâncau această plantă, ei cunoșteau beneficiile ei. Ei consumau rădăcină de papură în loc de grâu și chiar o măcinau. Din rădăcina de papură se făcea făină pentru pâine. Inflorescențele se culegeau, se prăjeau, apoi se foloseau pentru consum, gustul lor fiind asemănător cu cel de porumb prăjit.
Rădăcina de papură se recoltează în perioada lunilor august-septembrie. Ea are o rețea subterană, este groasă și ajunge la o adâncime de 1 m. Rădăcinile sunt ca niște corzi puternice, dar se pot scoate cu o furcă, sau direct cu mâinile protejate de mănuși. Oamenii intră în apă, stau în genunchi și smulg cu putere rădăcinile. Apoi acestea sunt decojite și tăiate în bucăți. Ele se fierb în apă cu sare timp de jumătate de oră, astfel apa devine tulbure, albicioasă din cauza acestui proces, pentru că se elimină amidonul din plantă.
De obicei, amidonul care se depune la fundul oalei se culege, se usucă, la fel ca la cartofi și apoi se utilizează în gastronomie. Dacă rădăcinile nu se fierb, ci se taie în bucățele mici, care se prăjesc, atunci ele se pot măcina și astfel se obține făina de papură. Din această făină se face un aluat pentru lipie, pâine, plăcinte, clătite, etc. Gustul este plăcut, are o aromă ca de nuci. Făina de papură nu mucegăiește, se poate depozita într-un loc uscat, timp de câțiva ani de zile.
Lăstarii din papură – Ce beneficii extraordinare au pentru sănătate?
Lăstarii tineri de papură au vitamine. În 100 g lăstari, vitamina C ajunge la 30 mg, deci, aceștia pot înlocui portocalele. Ei au un conținut de potasiu mai mare decât acela din banane. În ceea ce privește conținutul de calciu, lăstarii sunt la același nivel cu susanul.
De asemenea, lăstarii conțin și alte elemente biologic active, foarte importante pentru sănătate, cum ar fi: luteină, carotenoizi, zeaxantină – care au proprietăți antioxidante, protejează celulele, dar și retina ochiului de la distrugere. Prin urmare, lăstarii de papură pot fi „medicamente naturale” de ochi pentru oamenii care au vârsta peste 50 de ani, la care vederea a slăbit din cauza înaintării în vârstă.
Puful de papură: sursă naturală de aminoacizi, antioxidanți și microelemente
Puful de papură, care zboară din știuletele maroniu în luna iulie, are mare valoare; din el strămoșii făceau o făină gălbuie, care era bogată în aminoacizi. Acest produs conține 8 aminoacizi esențiali: triptofan, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, izoleucină, leucină, valină. Puful are proteine vegetale la fel ca soia, însă nu conține fitoestrogeni precum aceasta.
O lingură de puf de papură oferă necesarul zilnic de vitamina E și jumătate din necesarul zilnic de fier. Acest puf are seleniu, zinc, mangan și alte microelemente.
Puful de papură conține antioxidanți dar și acizi grași Omega-3 și Omega-7. Prin consum, se obțin mari avantaje: se crește rezistența organismului la efort, se reduce oboseala cu 40%, se îmbunătățește compoziția sângelui, se consolidează vasele de sânge, se reface mucoasa gastrică, se tratează gastrita și alte probleme digestive.
