Adenomul de prostata – cauze, simptome si tratament

Adenomul de prostata reprezinta cresterea unor structuri ale glandei prostatice, care poate duce la strangularea uretrei ce duce la probleme urinare.

Acest tip de afectiune este specific barbatilor peste 60 de ani. Prostata este glanda structurata fibromuscular ce inconjoara vezica urinara si face parte din sistemul reproducator masculin. In timp, aceasta creste in volum in cazul barbatilor care produc anormal de mult androgen. Acest tip de tumora este benign.

Cauzele bolii

Adenomul de prostata apare cel mai adesea ca urmare a deficitului in activitatea testiculara, astfel ca barbatii care au o vasectomie inainte de implinirea varstei de 40 de ani sau cei care au o functie scazuta a glandei hipofizare nu vor avea un risc crescut de aparitie a bolii. Afectiunea isi face aparitia din cauza alterarii metabolisnului, testosteronul reprezentand un fapt  important.

Stadiile boli

Afectiunea prostatei are o evolutie naturala ce permite clasificarea sa in trei stadii:

1. Adenom microscopic
2. Adenom macroscopic
3. Adenom de prostata clinic.

Modul de abordare al bolii difera in functie de stadiul in care se afla aceasta. Tratamentul variaza de la medicamentos, supraveghere, la chirurgie sau tratament preventiv.

Adenomul de prostata este localizat la nivelul uretrei, astfel ca determina si cresterea in dimensiune a tumburarii de urinare. Cresterea in volum a prostatei pune presiune pe uretra, astfel ca vor aparea schimbari in actul urinar. Pentru a goli vezica urinara, muschii abdominali si cei ai vezicii incearca sa depaseasca obstacolul impus de prostata si fac un efort crescut, pentru ca debutul si fluxul urinar sa nu sufere modificari. Dupa depasirea mecanismului de urinare se ajunge la reziduu vezical. Acesta este de obicei de maxim 40 cm de apa, insa in cazul adenomului, acesta va ajunge pana la 100 cm de apa.

In cazul in care aceasta obstructie persista sau se agraveaza, afectiunea vezicii decompensate se va instala. Merkerul acesteia este reziduul vezical. Jetul urinar este diminuat, iar frecventa urinarilor creste. In timp, se poate agrava si polachiuria. Pe masura ce adenomul creste, se va putea observa pierderea necontrolata a urinei in timpul noptii si incontinenta urinara in timpul zilei.

Simptomele bolii

Adenomul de prostata necesita vizita la medic imediat ce apar simptomele urmatoare:

• Senzatii de disconfort in timpul urinarii
• Polachiurie nocturna si diurna
• Jetul urinar modificat
• Imperiozitatea mictionala
• Oboseala cauzata de somnul intrerupt
• Infectia urinara cauzata de prezenta reziduului urinar.

Evolutia boli poate fi clasificata in trei stadii diferite:

1. Stadiul de tulburari premonitorii caracterizat prin tulburari moderate ale inimii
2. Stadiul de stagnare vezicala fara distensie
3. Stadiul de stagnare cu distentie vezicala.

Complicatiile bolii

Adenomul de prostata poate duce la complicatii precum retentia acuta de urina, hematuria si agravarea simptomelor urinare. Hematuria apare drept consecinta a rupturii venelor dilatate de la nivelul vezicii urinare ce survine in urma presiunii crescute de la acest nivel. Aceasta poate persista mai multe zile si se poate desfasura in cantitati mari. Retentia acuta de urina necesita tratament rapid de urgenta prin cateterizare urinala transuretrala sau prin punctie suprapubiana.

Daca simptomele se agraveaza, pot aparea si abuzul de alcool, pranzurile copioase, constipatia sau decubitul prelungit.

Printre complicatiile clinice ale adenomului de prostata se afla:

• Diverticulii vezicali
• Litiaza vezicala
• Inflamatia adenomului de prostata
• Epididimie acuta
• Infectie urinara.

Diagnosticul bolii se pune de obicei in urma investigatiilor paraclinice si a examinarilor clinice.

In urma investigatiilor riguroase asupra pacientului se poate identifica prezenta unui adenom de prostata. Examinarea clinica cuprinde controale generale si examinarea hipogastrului, a organelor genitale si a regiunii lombare. Tuseul rectal si analiza urinei la remisie ajuta la descoperirea adenomului.

In tuseul rectal, adenomul se poate identifica prin forma globuloasa a prostatei cu o consistenta modificata si sant median sters, structura regulata delimitata si fara dureri la atingere. In cazul in care se va observa un nodul sau consistenta neomogena a prostatei, se vor face investigatii suplimentare in vederea stabilirii identitatii acestor modificari.

Pentru aprecierea functiei renale si a afectiunilor acesteia se recurge la analiza de sange obligatorie. Cea mai importanta analiza este cea care care determina nivelul plasmatic al antigenului prostatic specific. Ecografia este o investigatie pertinenta ce poate fi realizata atat rectal, cat si abdominal. Aceasta investigatie necostisitoare poate fi realizata rapid si nu prezinta contraindicatii. In urma ecografiei pot fi stabilite:

• Depistarea lobului median prostatic
• Existenta tumorilor vezicale
• Prezenta diverticulilor
• Prezenta reziduului vezical
• Litiaza vezicala
• Aprecierea volumului global al prostatei
• Depistarea lobului median prostatic.

Ecografiile transrectale permit aprecierea zonelor prostatei si sunt indispensabile urologului.

Urografia intravenoasa reprezinta investigatia care examineaza intregul aparat urinar, cautand cresterea in dimensiune a prostatei si efectele acestui act la nivelul aparatului pielocaliceal.

Tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara nu aduc niciun fel de aport in diagnsticarea adenomului de prostata.

Obstructia prostatei poate fi descoperita cu ajutorul cistomanometriei, profilul de presiune renala si urofluorometria.

Diagnosticul

Tulburarile urinare care se datoreaza adenomului de prostata pot aparea in trei situatii diferite:

1. Prostata are volum normal
2. Prostata este marita in volum
3. Prezenta nodulilor la tuseul rectal.

Tratamentul

Adenomul de prostata poate fi tratat prin intermediul mai multor tehnici. Adenomiectomia chirurgicala reprezinta procesul prin care tesutul tumoral este indepartat de la nivelul prostatei. Complicatiile acestei operatii sunt hemoragiile, incontinenta urinara, disuria, ejacularea retrograda si sterilitatea sexuala.

Tratamentul endoscopic se caracterizeaza prin ablatia adenomului in urma fragmentarii acestuia prin sectionare electrica. Se  va folosi o ansa in cadrul acestui procedeu. Rezectia prin ablatie are drept efect secundar hemoragia si sindromul rezectiei transuretrale. In urma acestui procedeu exista o sansa ca tumora sa reapara.

Electrovaporizarea transuretrala a prostatei este procedeul prin care adenomul de prostata este indepartat cu o ansa mai puternica.

Alte metode folosite in indepartarea adenomului care nu implica chirurgia sunt:

• Prostatectomia transuretrala indusa cu laser
• Incizia transuretrala a prostatei
• Protezele endoprostatice
• Divulsia prostatica
• Crioterapia prostatica
• Hipertermia locala.

Tratamentul medicamentos

In urma chirurgiei, adenomul de prostata poate reaparea, astfel ca pacientul trebuie sa isi tina sub control prostata. Pentru ca adenomul este androgen dependent, iar formarea si dezvoltarea sa are legaturi cu hormonii, tratamentul care se adreseaza componentei hormonale nu este de neglijat.

Finasterid este medicamentul care inhiba enzima responsabila cu transformarea testosteronului in DHT si duce la diminuarea vizibila a nivelului plasmatic al enzimei. Astfel, simptomatologia este ameliorata. Anti-aromataza are rolul de transformare a astrogenilor in estrogeni, iar blocantii alfa 1 adrenergici amelioreaza simpomatologia si determina cresterea debitului urinar.

Fitoterapia poate trata adenomul de prostata, studiile ramanand insa neconcludente in acest sens. Extractele de plante sunt folosite in tratarea adenomului inca din vremuri trecute, fiind considerate in regim medical, medicamente placebo.