Varicela este o boala infectioasa caracterizata clinic printr-o eruptie papulo-veziculara care apare in puseuri succesive. Este benigna, insa prezinta o mare contagiozitate. Afectiunea este provocata de un virus localizat in sangele si veziculele bolnavului, virus care se distruge repede in afara organismului si rezista putin la caldura.
Virusul patrunde in organism prin mucoasa nazofaringiana si respiratorie, apoi trece in sange prin diseminari repetate, realizeaza veziculele de pe tegumente si mucoase, avand un tropism special pentru piele, unde se inmulteste in epiderm, realizand leziuni caracteristice. Dermul prezinta o congestie a capilarelor localizata in dreptul veziculei. Pe mucoase intalnim aceleasi vezicule, care insa se ulcereaza repede.
Bolnavul de varicela constituie singura sursa de infectie. Transmiterea se face direct de la bolnav la sanatos prin picaturile Pflugge sau prin contact. Transmiterea indirecta prin persoane sau obiecte contaminate este posibila, insa mai rara. Indicele de contagiozitate este foarte mare, intre 80-95 % din contactii receptivi. Bolnavii prezinta maximum de contagiozitate cu 1-2 zile inaintea aparitiei veziculelor si in primele zile de eruptie, aproximativ 6 zile dupa aparitia veziculelor.
Morbiditatea este mare in special in mediul urban unde 80 % din copii fac boala pana la varsta de 15 ani, dar cele mai numeroase imbolnaviri survin intre 2-12 ani. Sub 2 ani boala este mai rara, iar sub 6 luni, exceptionala. Imunitatea este durabila, tinand toata viata. Iarna apar cele mai multe imbolnaviri. Varicela apare sub forma de epidemii, in special in colectivitatile de copii. Din cauza marii contagiozitati, epidemia are un caracter brusc, exploziv, cuprinzand toti copiii care nu au avut inca boala. Intre epidemii exista cazuri sporadice. In orasele mari, boala este endemica.
Boala evolueaza in mai multe perioade. Perioada de incubatie dureaza in medie 12-15 zile, maxim 21 de zile. Perioada de invazie (preeruptie) dureaza 1-2 zile cu semne generale atenuate, indispozitie, astenie, lipsa poftei de mancare, cefalee, temperatura 38-38,5 grade C. Uneori semnele sunt discrete, trecand neobservate. Rar debutul este brusc, cu febra 39 grade C, varsaturi, convulsii. Perioada de eruptie: pe tegument si pe mucoase apar in puseuri elementele caracteristice varicelei. Initial apar pete rosii, ovale, rotunde, de marimi variate, raspandite inegal, care in cateva ore se transforma in vezicule, trecand sau nu in stadiul de papule.
Veziculele de varicela sunt rotunde sau ovale, de la o gamalie de ac pana la o boaba de mazare sau fasole. Ele contin un lichid limpede, incolor, asemanator picaturilor de roua. Daca intindem pielea sanatoasa din jur, ele se cuteaza. Dupa o zi, lichidul papulelor se tulbura si se micsoreaza, in centrul veziculei aparand o mica depresiune acoperita de o crusta centrala. In 2-3 zile, tot continutul veziculei s-a resorbit, pe locul veziculei ramanand o crusta bruna care cade in 7-8 zile, lasand o pigmentare trecatoare; rar raman cicatrici mai durabile (2-3 luni), fie ca vezicula a fost mai profunda, fie ca a suferit o infectie secundara.
Important de retinut este faptul ca eruptia varicelei nu apare toata o data, ci sub forma de puseuri succesive la interval de 1-2 zile, aproximativ 3-5 puseuri. Din cauza aceasta, precum si datorita faptului ca unele elemente se dezvolta mai repede decat altele sau se opresc in anumite faze de evolutie (macule si papule), eruptia capata un aspect polimorf. Veziculele nu respecta nicio portiune a corpului, inclusiv capul, fiind insa mai numeroase pe trunchi.
Pe mucoase apar aceleasi elemente, dar din cauza secretiilor din gura, nas, ochi, etc. se sparg repede, ulcerandu-se. Bolnavul poate sa prezinte din cauza lor fotofobie, lacrimare, dureri in gura. Eruptia este insotita de prurit. Fenomenele generale sunt si in aceasta perioada discrete sau pot lipsi. Fiecare puseu eruptiv putand fi insotit de crosete febrile, curba temperaturii este foarte neregulata.
Diagnosticul este usor de facut. Datele epidemilogice sunt importante. Prezenta unui contact cu bolnavi de varicela inainte cu doua saptamani sau existenta unor imbolnaviri intr-o colectivitate, usureaza punerea diagnosticului. Clinic, diagnosticul se pune usor dupa aspectul pe care il are eruptia si anume: prezenta de macule, papule, vezicule, cruste, aspect polimorf, evolutia in puseuri succesive, raspandirea inegala pe tot corpul, precum si pe mucoase, fiind caractere importante ale bolii.
Diagnosticul diferential in formele grave se face cu variola si anume cu varioloidul (o forma atenuata a variolei). In aceasta afectiune, simptomele generale sunt mai grave, eruptia nu este polimorfa, veziculele sunt profunde, dure ca perlele de sticla. Boala mai trebuie diferentiata de prurigo-strofulus, in care eruptia apare numai pe tegument, este foarte pruriginoasa, recidiveaza in timp si nu are fenomene generale. De zona zoster se diferentiaza prin faptul ca aceasta apare de-a lungul traiectului unui nerv.
Varicela dureaza in medie 2 saptamani. Prognosticul este bun, boala in sine nu provoaca moartea, iar complicatiile sunt rare.
In aceasta boala nu exista tratament etiologic. Antibioticele se aplica numai in complicatiile bacteriene ale afectiunii. Repausul la pat este recomandat pentru primele 7-10 zile de boala. Se va aplica un tratament igienico-dietetic si simptomatic. In perioada febrila se prescriu antitermice si un regim lacto-hidric, apoi treptat trecem la un regim normal. Se pastreaza o igiena riguroasa a tegumentelor si mucoaselor.
Pentru calmarea pruritului, se pudreaza bolnavul cu talc mentolat 1 %, cu lotiuni de alcool mentolat sau cu solutie de menthol-fenol 2 %. Pe leziunile infectate se aplica unguente cu antibiotice. Leziunile mucoaselor se spala cu ceai de musetel. Bolnavul face baie numai dupa caderea crustelor. Hormonii corticoizi nu sunt indicati in aceasta afectiune, favorizand generalizarea si agravarea eruptiei.
