Sunatoarea sau pojarnita este o planta ierboasa, perena, care atinge deseori inaltimea de 1 m. Este raspandita in toata tara, in campii si pe dealuri, in locuri necultivate, margini de padure, fanete, margini de drumuri. Este introdusa si in cultura.
Planta este numita popular: crucea voinicului, buruiana de pe rozor, buruiana de naduf, drobisor, hamei de pamant, floarea lui Ioan, inchegatoare, pojar, lemnie, osul iepurelui, sovarvarita, sunaica sau sburatoare. Pentru a recunoaste mai usor planta, se zdrobeste o floare deschisa, din ea va curge o seva de culoare rosie.
Modul de recoltare
De la sunatoare se recolteaza varfurile inflorite sau imbobocite in lunile iunie-august. Perioada de recoltare incepe la deschiderea primelor flori si dureaza pana la inflorirea completa a plantei. Folosind o foarfeca sau un cutit se taie varfurile cu flori, la 20 cm de varf, dar fara tulpini si ramuri mai groase de 2 mm. Din produsul recoltat se inlatura fructificatiile, plantele straine, tupinile si ramurile necorespunzatoare.
Uscarea se face la umbra, asezand plantele in straturi subtiri. Din timp in timp, planta se intoarce cu grija, fara a provoca scuturarea frunzelor si florilor. Din 3 kg de planta proaspata pusa la uscat se obtine 1 kg planta uscata, constituita din varfuri lungi de 20 cm, cu ramuri si frunze verzi, cu puncte transparente, cu flori galbene, cu miros aromat si gust amarui. Se ambaleaza in saci textili.
Preparate din sunatoare
Ceaiul – se pune o lingurita de planta la ¼ l apa clocotita si se lasa cateva minute.
Tinctura – doua maini pline cu flori, culese intr-o zi insorita, se taie si se asaza intr-o sticla, se toarna alcool si se lasa la soare sau la cald timp de 3 saptamani.
Bai – o cantitate de flori, frunze si tulpi subtiri (200 g) se tine in apa toata ziua, apoi seara se strecoara si se incalzeste pana la temperatura de fierbere, se amesteca cu apa de baie. Durata baii este de 20 minute.
Uleiul – florile culese si taiate bucatele se introduc intr-o sticla, apoi se adauga ulei de masline. Sticla inchisa se tine cateva saptamani la cald sau la soare, pana cand uleiul isi schimba culoarea in rosu. Se filtreaza si se pastreaza in sticlute de culoare inchisa. Isi mentine proprietatile timp de doi ani.
Vinul de sunatoare – se obtine astfel: 30 varfuri inflorite uscate, maruntite, se lasa timp de 10 zile intr-un litru de vin alb.
Tratamente cu sunatoare, in diferite afectiuni si boli
- Diferite rani – uleiul din aceasta floare este foarte recomandat, avand efect cicatrizant, calmant si antiinflamator.
- Boli nervoase, depresiuni nervoase – se amelioreaza cu ajutorul ceaiului, folosit in acest sens inca din cele mai vechi timpuri.
- Diareea – este vindecata daca se bea ceai in cantitati mari.
- Nevralgia trigemenului – este combatuta de aceasta planta, daca se beau 3 cani de ceai/ zi si se freaca locul afectat cu ulei de sunatoare.
- Astenie, insomnii – se iau 10 picaturi/ zi de tinctura, cu putina apa.
- Afectiuni ale gatului – sunt recomandate ceaiurile, 3 cani/ zi. Ceaiul are efect si in hipertensiune, in boli de ficat si bila.
- Stari de isterie, insomnie – se bea ceai in fiecare zi, are efect calmat.
- Incontinenta urinara – se recomanda baile de sezut si ceaiuri din aceasta planta. Baile de sezut se fac o data pe saptamana si se asociaza si cu bai calde la picioare.
- Rani deschise, hematoame – se vindeca cu uleiul de sunatoare, care are o putere curativa foarte buna. Uleiul ajuta si in cazul tenului aspru, sau in caz de arsuri, opariri, arsuri solare. Compresele cu ulei inlatura imediat si durerea.
- Inflamatii ale ganglionilor – este recomandat uleiul, se fac masaje locale.
- Dureri de spate, dureri sciatice, lombago, dureri reumatismale – se fac masaje cu ulei in zona respectiva.
- Colici la sugari – dispar daca se fac masaje cu ulei pe burtica sugarului.
- Inflamatia ganglionilor limfatici abdominali – sunt recomandate masaje pe burta cu ulei si ceaiuri pentru uz intern.
- Bolnavi de astm – se recomanda vinul din aceasta planta, se iau 2-3 linguri de vin de 3 ori/ zi.
Legende vechi legate de aceasta planta
In popor se considera ca seva rosie din flori, de culoarea sangelui, cu actiune balsamica este in legatura cu ranile si sangele Mantuitorului. Astfel uleiul din aceasta planta este un bun leac pentru diferite rani. O legenda foarte cunoscuta spune: unul dintre apostolii lui Hristos, aflat sub cruce, a adunat flori de sunatoare stropite cu sangele sfant al Mantuitorului, pentru a le darui ca amintire credinciosilor. Astfel planta lasa tainic impresia, ca in seva florilor galben aurii se gaseste un strop din sangele Mantuitorului.
Pe vremuri, in noaptea de sanziene, alaturi de florile de sanziene, fetele presarau flori de sunatoare pe apa, pentru a vedea din inflorirea florilor ofilite cum va fi petitorul lor. Faceau si coronite din flori si dansau in jurul focului.
In Austria exista un obicei vechi: se puneau flori de sunatoare intre doua felii de paine si se dadeau ca hrana vitelor, astfel ele erau ferite de boli. Astazi, obiceiul nu se mai pastreaza.