Te simți fără chef de viață, trist, fără speranță și încredere în tine? Este posibil să ai depresie cronică, o tulburare distimică sau așa numita afecțiune: distimie. Această stare este similară depresiei dar este o formă mai ușoară a acesteia. Uneori poate să apară din tinerețe sau în copilărie, iar durata ei este chiar mai mare de 2 ani.
Pricipalele simptome ale distimiei sunt: insomnie sau stare de somnolență constantă, creșterea apetitului alimentar sau scăderea acestuia, incapacitatea de a te concentra suficient de bine, scaderea memoriei, stare de iritabilitate, pesimism, manie, autocriticism, sentimentul de vinovăție, lipsă de energie, lipsa productivității și pierderea chefului de viață sau de a face o anumită activitate.
În cazuri grave pot să apară complicații grave cum sunt de exemplu: depresie accentuată, tendințe de suicid, izolare, conflicte sociale și familiale, incapacitatea de a mai fi productiv, de a fi eficient în realizarea profesiei, dificultăți de relaționare cu cei din jur.
La apariția unor asemenea simptome, este indicat să se consulte un medic deoarece este clar că pacientul are probleme de adaptare, de atenție, în luarea deciziilor, are tulburări afective senzoniere și de personalitate, este depresiv și are nevoie de ajutor medical de specialitate.
Pentru tratamentul distimiei se folosesc medicamentele sau psihoterapia (cognitivă, interpersonală, comportamentală sau cognitiv-comportamentală). Medicul psihiatric recomandă pacientului care suferă de distimie medicamente specifice vindecării depresiei și anume: antidepresive triciclice, tetraciclice, inhibitori de monoamine-oxidază, inhibitori selectivi ai recăpătării serotoninei, dopaminei și norepinefrinei.
De asemenea, se folosesc suplimente alimentare, tehnici minte-corp care pot ameliora simptomele de durere și oboseală. Acupunctura, meditația, yoga și terapia prin masaj sunt cele mai cunoscute tehnici de acest gen și țin de medicina alternativă.
Pacientul trebuie să aibă o alimentație sănătoasă, un somn odihnitor, să participe la activități familiale și sociale pentru a evita izolarea, să-și exprime stările de teamă, durere și manie, să încerce tehnici de relaxare și de reducere a stresului, să fie cât mai organizat în activitățile zilnice, să respecte întocmai tratamentul medicamentos recomandat de medic, să facă plimbări lungi sau exerciții fizice care îi plac (înot, gimnastică, alergat).
