Crețușca este o plantă medicinală folosită încă din Evul Mediu. Călugării druizi celți o considerau o plantă sfantă, cu puteri deosebite, protective și de mântuire a oamenilor. Astfel, acești călugări aveau grijă în fiecare an să cultive crețușca în grădinile mănăstirilor și să o folosească în ritualurile sacre, considerând-o și o plantă medicinală foarte eficientă.
Crețușca are denumirea științifică Filipendula ulmaria și face parte din familia Rosaceae. Apare în Europa, Asia și estul Americii de Nord. A fost numită și ,,regina luncii” deoarece crește sălbatic pe pajiști umede, pe malurile apelor, este o plantă omniprezentă, care impresionează prin florile ei albe strălucitoare, care domină locurile preferate de ea.
Are și alte denumiri populare foarte frumoase, ca de exemplu: rânzișoară, pepenea, caprifoi, sânziană, barba-caprei, smântânica. Poate avea înălțimea de 1,5 m, înflorește în lunile iunie-septembrie. Această plantă este parfumată, are mirosul aromat-dulceag și este folosită și ca ghirlandă de mireasă la nunți. Florile sunt grupate în cime delicate, astfel de inflorescențe fiind o încântare pentru privitor.
Florile sunt destul de mici, au câte cinci petale albe și numeroase stamine fiecare. Frunzele sunt de culoare verde-închis, au marginile zimțate. Crețușca este o plantă ornamentală foarte apreciată, dar trebuie să precizăm și faptul că este culeasă și folosită și în medicina naturistă. Beneficiile sale au fost de multe ori explicate de fitoterapeuți.
Crețușca este o plantă medicinală aromatică.
Mirosul său puternic inviorează, insuflă siguranță de sine, alină și calmează, elimină starea de moleșeală, de tristețe și depresie, oferă protecție și încredere, iar acest lucru este simțit mai ales de cei care au nevoie de susținere, de încurajare, de a scăpa de tristețe și teamă, și de a fi motivați spre o atitudine demnă, în scopul de a-și găsi propriul țel în viață.
Pentru obținerea unor preparate terapeutice și cosmetice de la plantă se folosesc frunzele, florile și mugurii. Aceste părți sunt bogate în substanțe chimice active și nutrienți, ca de exemplu: cumarină, salicilat de metil, antocianidină, hiperozid, vanilină, retina, tanin, acid salicilic, quercitină, salicină, amine, substanțe flavonoide. Uleiul volatil este reprezentat de acidul salicilic și vanilină, și este foarte util în aromaterapie. Mirosul său este plăcut, calmant și astringent datorită taninurilor și altor substanțe active.
Acidul salicilic este foarte important în preparatele medicinale deoarece are efect calmant, astfel este eficient în reducerea durerii. Planta are compuși care sunt înrudiți cu aspirina, se spune că numele de aspirină derivă chiar din denumirea veche a acestei plante de ,,spirea”. Deci, folosirea plantei de către femeile însărcinate nu este indicată. De asemenea, planta nu este bine să fie utilizată în exces, deoarece se știe că aspirina poate da și efecte secundare, dacă doza este prea mare.
Crețușca era folosită în Evul Mediu la realizarea diferitelor băuturi alcoolice, pentru îndulcirea lor. În prezent sunt apreciate proprietățile ei analgezice, astringente, diuretice și antiinflamatorii. Efectul astringent este bun pentru mucoasa stomacului și deci ajută în tratamentul ulcerului. Mugurii înfloriți sunt un bun remediu în cazuri de gastrită sau alte afecțiuni asemănătoare.
Cei care au dureri de stomac, infecții gastro-intestinale pot folosi crețușca deoarece are un bun efect antimicrobian și calmant. Datorită acidului salicilic din compoziția ei, planta are capacitatea de a ameliorara durerea, de a stimula circulația sângelui, de a crește energia din corp, de a reduce stările de iritabilitate, hipersensibilitate, stările interioare depresive, de înverșunare și tristețe. Acțiunea sa astringentă este benefică pentru corp dar și pentru minte, cicatrizează rănile fizice dar și suferințele mărunte ale oamenilor care țin de ofense, jigniri, prejudecăți, insulte.
Poate fi un bun remediu pentru: diaree, indigestie, greață, disconfort intestinal, crampe și dureri stomacale. În acest scop se recomandă ceaiul de crețușcă și de ghimbir. Are efect digestiv, astringent și relaxant foarte bun, elimină greața și reduce aciditatea în exces din stomac, este calmant pentru membrana mucoasă a tratului digestiv. De asemenea, un leac contra diareei este menta. Nu ezitați să o folosiți, este extraordinar de eficientă în tratamentul acestei afecțiuni. O singură cană de ceai din frunze de mentă te poate scăpa de diaree.
Planta crețușca are proprietăți antipiretice, de aceea poate ajuta persoanelor care au febră, răceală, gripă sau alte afecțiuni ale tractului respirator. Se spune despre ea, că promovează circulația sângelui, crește energia în corp, induce o stare de căldură în interiorul organismului. Este recomandată și pentru bolile articulare, deoarece are proprietăți antiinflamatorii, calmante. Poate fi folosită în tratamentul afecțiunilor cavității bucale, în amigdalite, gingivite, stomatite, faringite.
De asemenea, crețușca întărește țesuturile, reduce inflamațiile, elimină excesul de lichid din organism (deci are rol diuretic). Ameliorează durerile musculare, tonifică sistemul imunitar al organismului. Ceaiul de crețușcă se prepară astfel: se pune o lingură de plantă uscată la 1 litru de apă clocotită: se lasă să stea timp de 5-10 minute la infuzat, apoi se strecoară și se poate bea. Acest ceai are gustul aromat, puțin astringent și dulceag. Dacă ceaiul se infuzează prea mult timp, gustul lui poate deveni amar.
