
Aloe-vargata (Aloe veriegata) este o planta perena originara din Africa de Sud. Este cunoscuta si sub denumirea de aloe-papagal si face parte din familia Aloaceae.
Planta are inaltimea de 30 cm, dar uneori poate ajunge si la 1 m, are frunzele lanceolate, carnoase, de culoare verde cu dungulite deschise, dispuse in forma de rozeta.
Primavara, in lunile martie-aprilie, planta produce o inflorescenta mare in forma de spic, cu flori rosii, roze, sau uneori galbene.
Aplicatiile terapeutice ale plantei aloe-vargata
- Planta este folosita in preparatele homeopatice, fiind folosita mai ales impotriva gastroenteritei.
- Sucul de aloe este un puternic laxativ, de aceea nu trebuie utilizat timp indelungat sau in doze exagerate deoarece devine toxic si poate provoca sangerari intestinale. Nu se recomanda in caz de sarcina, in hemoroizi, in boli ale rinichiului, uterului, vezicii urinare, sau in scop purgativ la copii.
- Ca purgativ se foloseste mai mult in medicina veterinara, insa nu la animalele gestante.
- Tinctura de aloe se foloseste ca tonic si digestiv la om 0,2 g, la rumegatoare mari 5-8 g, la cabaline 2-4 g si la caini 0,10 g.
- Tinctura de aloe se utilizeaza si pentru tratarea plagilor si arsurilor.
- Cataplasmele cu frunze maruntite de aloe ajuta in cazul arsurilor.
- Sucul proaspat este un bun remediu in unele eczeme, se freaca zona respectiva cu frunze abia recoltate astfel incat sucul sa ramana pe leziune.
Aloe-vargata este cultivata mai ales ca planta de apartament, sau ca planta decorativa in parcuri si gradini.
In Egiptul Antic planta era considerata un mijloc de a atinge nemurirea, de aceea era asezata la intrarea in piramide si era numita ,,planta imortalitatii”. Planta era cunoscuta si pe vremea lui Cristofor Columb, fiind considerata un medicament, dupa cum scria in jurnalele sale de bord.