Autismul la copii

0
51

Autismul este un concept ce se refera la aparitia unor tulburari in dezvoltarea neurobiologica a copilului. Este o severa tulburare neuropsihiatrica si asociata unor alte tulburari de dezvoltare care sunt extrem de variate ca manifestari.

Se presupune ca autismul ar fi cauzat de unele deficiente de dezvoltare ale sistemului nervos si ar fi transmis genetic, insa o lista concisa de cauze ale acestei boli nu a fost inca creata. Autismul se manifesta inca de la o varsta mica a copilului – intre un an si trei. La un moment dat, desi copilul s-a dezvoltat pana atunci normal, apar unele simptome cum ar fi izolarea si pierderea abilitatilor invatate: uitarea cuvintelor, pierderea capacitatii de a comunica vizual sau verbal, retragerea din activitati inainte placute (diverse jocuri).

Autismul este o boala (un termen mai corect ar fi tulburare, caci nu este o boala psihica) relativ frecventa – aproximativ 20 din 10.000 de copii prezentand simptome din aria autismului, iar 5 din 10.000 suferind de ceea ce se numeste autism clasic. Severitatea tulburarilor variaza, o variabila importanta fiind inteligenta copilului – astfel, existand copii suferinzi cu dificultati severe de invatare, copiii cu o inteligenta normala, dar si –mai rar – copiii dotati cu o inteligenta si un talent exceptional (care pot face calcule matematice uimitoare, au o memorie iesita din comun, talent in arte – exista cazuri de copii autisti care sunt capabili sa reproduca diverse piese muzicale la un instrument fara lectii anterioare si dupa o singura auditie). Insa in jur de 70% dintre copiii suferinzi prezinta in diferite nivele retardare intelectuala – cauzata de incapacitatea de adaptare si de comunicare, de integrare in societate si in activitatile normale de invatare. Aceasta tulburare poate fi uneori insotita de alte probleme de dezvoltare, cum ar fi epilepsia, dislexia, hiperactivitatea.

Tulburarile provocate de autism se manifesta biologic, psihologic si comportamental. Simptomele cele mai frecvente tin de probleme in comunicare, in interactiunea cu alte persoane sau copii si de prezenta unui comportament repetitiv, cu un repertoriu relativ restrans de gesturi si activitati. Cea mai mare dificultate cu care se confrunta copiii cu autism o reprezinta cea de comunicare si interrelationare, de integrare intr-un grup si in societate, dificultate din pacate permanenta. Comportamentul social variaza in functie de nivelul de inteligenta si capacitatea de adaptare a copilului; astel, se intalnesc copii izolati, distanti, care nu accepta si nu intiaza nici un fel de comunicare si nu raspund la incercarea de contact (acestia prezinta tulburari severe), alti copii sunt pur si simplu pasivi, raspunzand la incercarea de comunicare, insa neinitiind niciodata ei insisi un contact uman, iar altii sunt activi, insa comunicarea si modul lor de interactiune este ciudat, repetitiv – initiaza comunicarea cu alte persoane, insa nu acorda atentie raspunsului interlocutorului si nu pot privi decat din punctul lor de vedere lucrurile.

Copiii cu autism au adevarate probleme in comunicare, atat verbala, cat si nonverbala de la varste fragede – se pare ca aproximativ 30-40% dintre ei raman muti pe parcursul vietii. Iar cei care pot comunica verbal o fac intr-un mod straniu – limbajul este folosit repetitiv, iar vocabularul este extrem de restrans. O conversatie obisnuita – ce ar implica interactiune si reactie adecvata la mesajul interlocutorului – este aproape imposibila in cazul copiilor cu autism, acestia avand dificultati atat in mentinerea un timp mai indelungat a atentiei, cat si in ascultarea interlocutorului, intelegerea lui si reactia adecvata la mesaj. Reactiile acestor copii sunt de cele mai multe ori neconforme mesajului, neobisnuite – prezinta reactii emotionale ciudate tocmai pentru ca nu pot intelege anumite cuvinte, expresii verbale sau nonverbale – gesturi.

Comportamentul copiilor cu autism este restrans in anumite comportamente repetitive si simple, capacitatea acestora de imaginatie, creatie si abstractie fiind minima – cu exceptia acelor copii autisti „genii”. Jocurile acceptate si simplu de invatat de catre acesti copii sunt cele simple, care nu necesita prea multa creativitate sau efort. Lipsa capacitatii creative si a imaginatiei provoaca adoptarea unui comportament rigid, constant si fara variatie. Copiii autisti nu suporta schimbarea, de aceea este bine ca ei sa aiba o rutina care sa fie respectata: aceleasi drumuri, aceeasi casa, aceeasi scoala, aceeasi bona – orice schimbare, oricat de nesemnificativa ar parea, le poate provoca stres si tristete.

Autismul la copiiSimptomele legate de comportamentul copiilor suferinzi de autism sunt variate, de la comportamente agresive sau, mai des, autoagresive (se lovesc singuri, de aceea trebuie supravegheati cu grija si constant), la hiperactivitate, sau comportamente inchise in sine, fara acordarea vreunei atentii lumii sau persoanelor din exterior. Acesti copii prezinta dificultati si in privinta programului de somn, a meniului alimentar (prefera o gama foarte restransa de alimente), sau a emotiilor exteriorizate (pot plange fara motiv sau pot rade la o scena trista sau nu prezinta nici un fel de emotie).

Aceste simptome se pot schimba pe parcursul evolutiei copilului cu autism, el poate prezenta dificultati severe de comunicare care, pe masura ce creste se pot diminua sau creste, la fel si cu toate tulburarile specifice. Daca parintii ii asigura copilului o atmosfera calma si constanta si asigura o interventie timpurie specializata si o educatie potrivita, abilitatile de comunicare sau contact social pot creste destul de mult. Exista mai multe tipuri de interventie si de educatie sociala a copiilor suferinzi, printre care programe educationale ce cuprind principii ale invatarii structurate, terapie de comunicare si limbaj, terapie ocupationala, strategii de comportament, precum si unele terapii aditionale: prin muzica, cu animale, de integrare auditiva. Este esential ca si parintii copiilor cu autism sa beneficieze de cursuri in care sa invete despre aceasta tulburare si de consiliere care sa ii invete strategii de gestionare a situatiei. Desi autismul nu va fi vindecat total niciodata, aceste interventii si un mediu familial confortabil si care ofera suport vor avea efecte benefice in dezvoltarea copilului.

In societate este necesara eliminarea unor mituri cu privire la autism, mituri care fac si mai dificila integrarea acestor copii. Astfel, copiii autisti nu sunt bolnavi psihic, nu sunt nici retardati (exista, intr-adevar si cazuri de copii care prezinta retardare mentala, dar nu toti), nu se poarta rau – cel putin nu intentioneaza aceasta, nu prefera sa fie izolati si singuri (multi cauta companie, dar nu au dezvoltata abilitatea sociala de a initia un contact); alt mit este acela ca autismul nu se poate vindeca si deci interventia si terapiile ar fi inutile (intr-adevar, nu se vindeca total niciodata, insa terapiile coerente ii pot invata pe copii sa comunice mai usor si chiar sa se integreze in societate, deci sunt departe de a fi inutile!).

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here