De fiecare data cand suntem la rascruce de drumuri si nu avem pe nimeni care sa ne incurajeze, nu putem face altceva decat sa vorbim cu noi, sa ne dam putere, incredere si curaj, sau sa ne ingropam si mai tare in melancolie si dispret, astfel folosim autosugestia. Ne automotivam.
Si cand suntem prea fericiti si ne vine sa explodam de euforie, incercam sa ne temperam comportamentul sau sa ne laudam in sinea noastra, dandu-ne curaj sa facem lucruri mult mai marete, devenim astfel mai mandri de noi, capatam forte de care pana atunci nu eram constienti si ne plasam intr-un alt spatiu al propriului univers.
Autosugestia este, probabil, cel mai periculos lucru pe care il poate detine mintea umana (ea te ridica, ea te doboara, ca si banul de altfel!), devenind o capcana de cele mai multe ori si un real sprijin in diverse cazuri.
Dar ce ne facem atunci cand autosugestia ne impinge catre trairi dureroase, ne face sa gandim ca suntem cei mai jalnici si cei mai de compatimit oameni de pe planeta, ne simtim singuri si nimeni nu-i acolo sa ne ajute, suntem pur si simplu in prapastie?
Raspunsul e simplu si hilar: folosim cealalta extrema a autosugestiei, partea pozitiva, cea care ne creeaza un zid de aparare impotriva meteoritilor din perioada aceea obscura a existentei noastre. Autosugestia este reusita in viata a celor optimisti dar si dezastrul celor pesimisti. Sa vedem in continuare cum functioneaza materia cenusie, de care unii sunt atat de mandri.
Secretele mintii noastre
Asa cum activitatea constienta este parte din simtirile noastre, fiind activata de creierul mare, tot asa si subconstientul (desi rar isi face aparitia sau rar simtim noi) este parte din aceleasi trairi, fiind activat de creierul mic, din partea posterioara a capului. Se si spune ca cei care folosesc mai mult creierul mic sunt niste ciudati sau niste genii nebune, pentru ca ei debiteaza niste lucruri inimaginabile pentru noi sau la care cu greu ne-am fi gandit.
Cam acelasi lucru se spune si despre cei care gandesc mai mult cu emisfera stanga a creierului. Pe cine si ce sa mai credem?! Omul de regula variaza intre polii opusi, deci putem afirma astfel ca subconstientul este opusul constientului, iar ceea ce apare in cel din urma mentionat este perceput in cel dintai mentionat intr-o maniera opusa, astfel subconstientul devine adversarul nostru si in el gasim tot ce facem ad-hoc, sentimente impulsive, dorinte, slabiciuni etc.
Asadar subconstientul devine sediul a tot ceea ce noi reprimam. Autosugestia face cam ce vrea cu noi. Desi pe acesta il putem folosi si ca atu, nu numai ca dusman al individualitatii noastre.
Cineva inteligent spunea ca „Subconstientul are nevoie de timp si spatiu in lumea materiala ca sa realizeze gandurile din el, doua principii de baza valabile pentru toate lucrurile ce trebuie transformate in realitate din lumea cauzala. Eliminand timpul si spatiul din subconstient, polaritatile opuse nu ne vor mai influenta si vom fi capabili sa ne indeplinim dorintele prin subconstient” asadar daca eliminam brusc subconstientul putem sa declaram ca avem cheia succesului in viata.
Autosugestia perceputa simplu in exemple!
Sa luam un exemplu clar: daca spunem sugestia „de maine voi fi mai bun”, subconstientul va avea timp pe noapte, cand actioneaza, sa puna piedici si binenteles nu vom avea niciun succes. Eliminand conceptul de timp si spatiu, in timp ce-l asociem cu o dorinta – „voi fi”, doar polul pozitiv din subconstient va fi cel ce influenteaza.
Mai repede am putea spune „Maine sunt mai bun!” ceea ce reprezinta o certitudine nu o nesiguranta iar subconstientul o preia ca pe o porunca. E simplu! Exact ca si comenzile pe care le primesti la locul de munca. Daca seful iti zice: „Cand ai timp, te rog sa imi rezolvi dosarul X”, tu nu-ti vei face timp niciodata, pentru ca tot apar alte urgente. Pe de alta parte daca acelasi sef vine si-ti zice: „Acum imi rezolvi dosarul X”, imediat lasi tot si rezolvi sarcina.
De ce credeti ca dimineata ne trezim cu ganduri negre sau cu diverse stari de neliniste sau cu zambetul pe buze si totul ni se pare armonios? Pentru ca subconstientul nostru e mult mai activ si mai influentabil pe timpul noptii, actionand ca un adevarat bumerang al starii noastre dintr-o zi anterioara.
Motiv pentru care cel mai prielnic moment pentru autosugestie este chiar seara inainte sa adormim, dar asta nu inseamna ca autosugestia nu functioneaza si cand suntem perfect treji si constienti, doar ca subconstientul nostru raspunde cel mai bine atunci, de aceea se si numeste subconstient. Un sfat pentru toti este ca atunci cand suntem semi-adormiti sa ne impunem ganduri armonioase, pline de pozitivism si impliniri. A doua zi vom fi cei mai gloriosi!
O terapie buna ar fi urmatoarea: cu 40 de margele insiruite pe un fir, ne punem la somn. De ce 40? Pentru ca este timp suficient in care sa cream, sa impunem o idee subconstientului. Astfel nici nu ne vom mai intrerupe din numarat, doar mutam cate o margea dintr-o parte in alta.
Punem ceea ce vrem intr-o propozitie concisa, formulata ca si o comanda, de exemplu „Sunt cel mai bun la job” si repetam de fiecare data cand mutam o margea de pe sirag. Partea cea mai importanta este sa ne imaginam ca ceea ce spunem este real si deja s-a intamplat si sa ne transferam dorinta in somn. Daca ne trezim pe parcursul noptii, putem repeta exercitiul sau chiar si dimineata cand nu suntem pe deplin treji.
Pentru a ne intari autosugestia, pentru a o putea controla cat mai bine, putem face si o serie de exercitii asupra simturilor. Acestea se vor rezuma simplu la imaginatie iar ele sunt: concentrarea gustului, concentrarea mirosului, concentrarea auzului, concentrarea senzoriala si concentrarea vizuala. Odata ce putem sa ne mentinem in imaginatie un gust/aroma/sunet/forma/obiect vom fi mult mai stapani pe subconstient iar autosugestia nu ne va mai juca feste neplacute.