Care sunt măsurile de prim ajutor în caz de stop cardio-respirator?

Stopul cardio-respirator se referă la oprirea mișcărilor respiratorii în stopul respirator sau la oprirea bruscă a activității inimii în stopul cardiac. Orice victimă nu mai respiră și nu îi mai bate inima are stop cardio-respirator. Încetarea funcției respiratorii și cardiace duce la moarte clinică.

De regulă oprirea respirației este urmată de oprirea inimii la câteva minute. Desigur acele câteva minute depind de fiecare victimă în parte, de constituția și vârsta acesteia. La majoritatea oamenilor, inima se oprește la 30 de secunde de la oprirea respirației. În astfel de cazuri victima trebuie resuscitată pentru restabilirea ambelor funcții. În acest articol prezentăm modul de resuscitare a inimii și respirației.

Stopul cardio-respirator se recunoaște prin oprirea respirației, absența pulsului la artera carotidă, încetarea bătăilor inimii, pierderea cunoștinței, culoarea cianotică a tegumentelor, pierderi necontrolate de materii fecale și urină, relaxarea musculaturii. Oprirea mișcărilor respiratorii și a inimii produce anoxie tisulară deoarece organismul nu mai este aprovizionat cu oxigen și astfel este efectat sistemul nervos.

Dacă funcțiile vitale nu sunt restabilite în cel mult 90 de secunde, victima trece din moarte clinică în moarte biologică și nu mai poate fi salvată. Resuscitarea cardio-respiratorie trebuie să se facă rapid și corect, chiar la locul accidentului sau în timpul transportului la spital.

În cazuri de stop cardio-respirator victima are respirația oprită, pulsul oprit, nu mai este conștientă, are musculatura relaxată, tegumentele cianotice. Dacă este în stare de lipotimie are respirația superficială, tensiunea arterială scăzută, pulsul slab, starea de conștiență pierdută.

O victimă care a intrat în comă este în stare de inconștiență profundă, are respirația zgomotoasă, puls amplu. În stare de șoc victima își păstrează starea de conștiență, respirația, are starea generală alterată. Dacă pulsul este absent la artera carotidă este clar că s-a produs stopul cardiac, sau oprirea bruscă a activității inimii.

Metodă de eliberare a căilor aeriene

Victima trebuie așezată pe spate cu umerii ridicați pe o haină, pur și simplu i se pune o haină sub omoplați. Salvatorul va sta în partea dreaptă a victimei, în dreptul capului ei, în genunchi. Îi va apăsa cu o mână pe frunte, iar cu cealaltă îi va apuca bărbia și îi va înclina capul spre spate.

Îi va controla cavitatea bucală cu degetele de la mâna dreaptă înfășurate în tifon sau batistă și dacă căile respiratorii sunt eliberate de un eventual corp străin se execută manevra de resuscitare. Se trage mandibula înainte, astfel se eliberează orificiul glotic, se introduce degetul mare de la mâna stângă ca un cărlig și se trage în față, iar cu mâna dreaptă se împinge în sus pentru a menține astfel gura semideschisă. Se introduce canula Gueddel, se răsucește în jos și se fixează de buze.

Metodă de realizare a respirației artificiale prin insuflație gură la gură

Se țin nările victimei cu mâna stângă pentru a nu se pierde din aerul insuflat pe gură. Se aplică un tifon pe figura victimei, se inspiră profund, se aplică gura pe gura victimei, se insuflă aerul cu putere în plămâni pentru ca acesta să ajungă în căile respiratorii ale victimei. Se ridică capul spre lateral, se observă dacă procedeul a avut rezultat, dacă a avut loc o extindere a cutiei toracice, se asteaptă eliberarea aerului din plămânii victimei. Se repetă procedeul de câteva ori, mișcările fiind de 14 ori pe minut. Capul victimei trebuie să fie spre spate.

Dacă apar leziuni la gura victimei sau alte probleme și nu se poate aplica respirația gură la gură, se recurge la metoda de respirație artificială gură la nas. Se apasă cu mâna stângă pe fruntea victimei astfel se realizează înclinarea capului spre spate. Cu mâna dreaptă se împinge bărbia în sus și se închide gura. Se inspiră profund, se aplică gura pe nasul victimei și se insuflă cu putere aerul prin nări în plămânii acesteia.

Metoda de realizare a masajului cardiac:

Se aplică podul palmei stângi cu degetele întinse pe zona anterioară a sternului în partea treimii inferioare a acestuia. Se pune podul palmei drepte peste dosul mâinii stângi și se execută 60 de compresiuni pe minut, se apasă sternul cu brațele. Compresiunile sunt scurte și energice, apoi se lasă ca toracele să revină la normal.

Un salvator va face două respirații artificiale gură la gură și 10 compresiuni asupra sternului. Dacă acestea au dat rezultate are loc revenirea culorii tegumentelor la normal, apariția pulsului în arterele mari, ridicarea tensiunii arteriale, reapariția respirației.

Prin masajul cardiac semnele vitale ale victimei trebuie ameliorate. Dacă nu apare pulsul la câteva minute de resuscitare cardio-respiratorie, victima este în pericol să intre în moarte biologică, care este ireversibilă.

Dacă tehnica de resuscitare este executată corect nu apar accidente ale masajului cardiac decât foarte rar. Astfel de accidente pot fi infundări toracice, fracturi costale, ruptura aortei ascendente, fractura sternului.

Masajul cardiac nu se face la persoanele bătrâne deoarece există riscul de fracturare a coastelor și sternului. Dacă victima este cianotică, are corneea opacă, are pupilele dilatate, nu reacționează la lumină și inima nu îi mai bate de un minut este în pericol de deces.