Durerile de dinți ori de măsele pot avea intensități diferite, uneori pot fi tolerabile, dar de cele mai multe ori sunt insuportabile. Dacă aceste dureri sunt continue, dacă se manifestă ca o zvâcnire în dinte, sau el este sensibil la cald și la rece, atunci sigur este vorba de apariția unei carii dentare, care necesită tratament la medic stomatolog, prin aplicarea sau prin înlocuirea unei plombe. Dacă această carie este avansată, atunci este necesară intervenția medicului stomatolog pe canalele radiculare.
Durerea de dinți, de măsele, cauzată de cariile dentare reprezintă una din cele mai enervante și mai supărătoare suferințe care duc noaptea și la insomnie. Cele mai puțin importante sau mai banale dureri ale dinților sunt nevralgiile dentare, care sunt provocate de răceală și curenți de aer, care afectează parțial sau întreg maxilarul și care radiază spre tâmple, frunte și chiar urechi. Aceste dureri stagnează temporar dacă se iau calmante.
Dacă durerile sunt tratate cu indiferență, doar cu antinevralgice și ele dispar doar pentru moment (fără a consulta un medic stomatolog), acest lucru este complet greșit. Important este consultul la medicul stomatolog deoarece el va stabili cauza durerii și va aplica tratamentul corespunzător (dacă este vorba de o carie dentară).
Dacă se amână prezentarea la medic, pacientul poate în scurt timp să fie pus în situația de a suferi extracția unor dinți ori măsele care nu se mai pot trata, iar dacă ar fi fost tratați la timp, ar fi putut fi salvați. Abuzul de medicamente calmante, în cazul durerilor dentare mai persistente, pot afecta buna funcționare a unor organe cum sunt: ficat, stomac și rinichi.
Nu este corect în cazul unor carii dentare (pentru a opri durerea) să se introducă în interior un tampon mic cu vată îmbibat în spirt, țuică, parfum, o bucățică de usturoi sau tămâie, toate acestea provocând arsuri ale țesuturilor de susținere dentare. În caz de intervenția medicului stomatolog în faza avansată a cariei, pacientul va avea de suferit deoarece anestezia va prinde mai greu ori deloc în aceste țesuturi distruse.
Caria dentară evoluează mai lent sau mai rapid distrugând țesutul dur dentar, țesutul pulpar, infectând țesutul moale din jur (pulpa dentară) în care sistemul nervos e bine reprezentat, iar inflamația sa se numește pulpită, care în cazul în care este afectată și alterată (fibrele nervoase care o alcătuiesc) provoacă mari dureri. Datorită cariei dentare pulpita se inflamează iar caria se adâncește tot mai mult și durerile sunt tot mai greu de suportat (mai ales la rece), sau apare sensibilitate la contactul cu diferite dulciuri.
Sunt mai multe tipuri de pulpită: seroasă și purulentă. Pulpita seroasă pate fi parțială, durerea este localizată doar la un dinte, pacientul consumă alimente reci sau calde dar nu simte nicio durere. Atunci când se extrag din carie resturi alimentare durerea dispare mai ales dacă se clătește gura cu apă călduță. În alte cazuri durerea se poate extinde și la alți dinți din jur, fiind cea mai dureroasă și insuportabilă nevralgie. Calmantele ajută în ameliorarea durerii dar nicidecum la vindecarea definitivă.
Pulpita purulentă poate fi și ea parțială, volumul pulpei dentare crescând față de nivelul ei normal. Creșterea presiunii în dintele bolnav va duce la apariția puroiului. Durerea mai mult apare noaptea, la început în mod spontan, în ritm pulsatil, sincronizat cu bătăile inimii. Lichidele mai reci reduc intensitatea durerii, de aceea este bine să se țină în gură apă rece din când în când.
Atunci când puroiul invadează întreaga pulpă dentară durerile devin insuportabile și niciun medicament nu mai ajută, fiind răspândită încet acțiunea microbiană de putrefacție se ajunge la cangrenă pulpară simplă, care se manifestă cu miros neplăcut ce persistă în cavitatea bucală, dinții devin insensibili și au și culoarea modificată. Netratată cangrena se poate transforma în parodontită apicală.
Cangrena descompune treptat smalțul dinților slăbind rezistența lor determinând chiar și fractura lor în timpul masticației. Ea reprezintă un periculos focar de infecție pentru tot organismul și poate produce boli ca: miocardite, endocardite, nefrite, reumatism. În cazul apariției parodontitei apicale, dinții devin foarte sensibili la simpla atingere, durerea se mai diminuează printr-o simplă apăsare cu degetul a dinților bolnavi, astfel din instinct pacientul își strânge dinții.
La aproximativ 24 de ore sensibilitatea se transformă într-o adevărată durere care iradiază spre tâmple, urechi, gât și nu încetează cu medicamente, iar pacientul are senzația că dintele bolnav i-a crescut în volum, țesuturile din jur se umflă și durerea este pulsatilă. Bolnavul face febră, frisoane, singurul tratament care îl ajută este cel stomatologic și constă în scoaterea nervului, obturația pe canal, etc.
Abcesul dentar este o complicație a cariei dentare netratate la timp și poate să apară de mai multe ori la același dinte dacă el nu este tratat. Abcesul dentar se manifestă prin dureri destul de violente, atât ziua cât și noaptea, care nu cedează nici la calmante și care provoacă umflarea țesuturilor din jurul dintelui. Abcesul dentar este produs de o floră microbiană care este sensibilă doar la anumite medicamente pe care le prescrie medicul stomatolog.
Este necesară intervenția medicului stomatolog în acest caz, el drenează abcesul dentar printr-o incizie sau prin canalele dintelui și prescrie medicația corespunzătoare. Pacientul trebuie să respecte igiena corectă a dinților și a gurii, clătirea gurii cu infuzie de mușețel, orele când ia medicamentele prescrise, să aplice comprese reci pe față, în zona dintelui bolnav, să se prezinte la medic pentru control periodic.
Cea mai eficientă metodă în prevenirea cariei dentare este cea a fluorizării. Fluorul reprezintă un element des utilizat și are efecte bune în lupta anticarie, el se găsește în peștele oceanic, orezul nedecorticat, frunzele de ceai, algele marine, ciuperci, coaja bulbului de cartof (care se curăță și se aruncă).
Fluorul a fost introdus în pasta de dinți, apa de gură, cu scopul de a reduce formarea cariilor dentare. După un periaj corect se face clătirea gurii cu apă de gură (10-20 picături în puțină apă). Guma de mestecat este și ea importantă, impiedică apariția cariilor dentare (dacă ea conține fluor).
Tratamentul alternativ aplicat poate ușura durerile în cazul cariilor dentare. Fitoterapia este și ea importantă și constă în masarea gingiei din jurul unui dinte dureros cu ulei de cuișoare ori de smirnă și care oferă rezultate bune. În cazul unor dureri mai ușoare, când suntem acasă, pentru a le calma este bine să clătim gura cu apă cu sare, să curățăm dinții cu ață dentară de eventualele resturi alimentare.
Puțină gheață pusă lângă dinte amorțește durerea (oprește extinderea infecției), căldura nu este recomandată pentru că dezvoltă infecția bacteriană. Pentru prevenirea cariilor dentare este necesar să se facă un consult la medicul stomatolog o dată pe an și o dată la șase luni curățarea tartrului dentar.
