Hepatita virală este o boală infecțioasă acută frecvent întâlnită la om, prin infecție produsă la ficat, determinată de virusuri cu caracter hepatotrop și care se manifestă clinic prin semne de infecție generală, tulburări digestive, hepatice, asociate sau nu cu icter sau care se mai numește și ,,gălbinare”.
Se cunosc trei tipuri de hepatită virală: hepatita A, hepatita B, hepatita non A și non B (sau hepatita C). Hepatita virală este o boală infecțioasă endemo-epidemică, răspândită în toată lumea și ea reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Hepatita virală produsă de virusul A, epidemică, este cea mai răspândită formă de hepatită și se transmite pe calea fecal-bucală, prin sărut sau contact intim, prin mâinile murdare ale copiilor, veselă, jucării, alimente, rufe și apă, uneori acestea pot genera adevărate epidemii.
Hepatita de tip B are și ea o mare răspândire și se întâlnește mai ales la adulți, la copii apare mai puțin. Virusul hepatitei B se poate afla în sânge, diferite secreții (bilă, spermă, secreție vaginală, salivă). Transmiterea acestui virus este posibilă prin injecții, vaccinuri, diverse puncții, intervenții chirurgicale, extracții dentare la stomatologie. Calea de transmitere poate fi prin sărut, contact sexual, pe cale digestivă. Mamele infectate cu hepatita B survenită în timpul sarcinii sau anterior, pot transmite infecția la copiii lor.
În cazul hepatitei virale simptomele sunt de greață, vărsături, dureri epigastrice, spontane sau prin apăsare, mărirea ficatului și a splinei în volum. La unii copii durerile în partea inferioară a abdomenului pot fi confundate cu dureri ale apendicitei și care se pot extinde spre regiunea renală, apar balonările, limba încărcată, albă spre cenușiu și pot să se producă și manifestări de tip infecțios (febră, frisoane, cefalele ușoară, dureri musculare, tuse, bronșită, respirație greoaie).
În cazul hepatitei virale icterul este primul semn al apariției acestei boli și care, în câteva zile se intensifică îngălbenind pielea și mucoasele, iar urina devine de culoare închisă, scaunele decolorate, cenușii și albe (la icterul complet). Durata icterului poate fi de câteva zile sau chiar de o lună. Tratamentul în cazul hepatitei virale trebuie aplicat chiar din faza incipientă a bolii.
Spitalizarea și izolarea bolnavului este obligatorie și este necesară în toate cazurile de hepatită virală acută, fiind necesar un control zilnic pentru ca boala să fie evaluată corect și să se stabilească posibilitățile de vindecare, precum și măsurile terapeutice privind protejarea ficatului, regenerarea celulelor hepatice, pâna la vindecarea definitivă.
Supravegherea copilului bolnav de hepatită virală se face prin control clinic și de laborator în scopul vindecării. Pentru toate formele de hepatită virală acută dieta și repausul sunt condiții importante pentru vindecare. Dieta trebuie să solicite la minim funcțiile hepatice, un aport mărit de aminoacizi pentru regenerarea celulelor hepatice, un aport minim de proteine, o restricție la lipide, suprimarea completă a sării și un consum mărit de lichide.
Tratamentul medicamentos se aplică în cazul hepatitei virale acute, forme severe sau prelungite. Pentru copii cu carențe vitaminice este importantă administrarea de vitamine și în special a celor din grupul B și vitamina C.