Dalacul este o planta perena care creste in zonele impadurite montane, de conifere sau mixte, de stepa si silvostepa din Europa, Asia Mica, din Caucaz si vestul Siberiei. Este cunoscuta si sub numele de aisor, face parte din familia Trilliaceae (sau Trilliacee) si are denumirea stiintifica de Paris quadrifolia.
Dalacul este o planta care prefera solul umed, creste in zonele impadurite, umbrite, printre copaci, arbusti si in apropierea gardurilor vii. Infloreste din luna mai pana in luna iunie si se inmulteste prin seminte.
Are rizomul lung si tarator, tulpina ajunge la lungimea de 20-40 cm, frunzele sunt mari, verzi si eliptice, grupate cate 3-5 in partea superioara a tulpinei, florile sunt galbene-verzui destul de neatractive, iar fructul (doar unul singur la o planta) se coace in perioada iulie-august, este rotund, negru sau violet si foarte otravitor.
Planta are un miros neplacut si este considerata toxica, in special fructul si frunzele plantei au substante glicozide ce sunt otravitoare, de aceea are utilizare doar in homeopatie. Contine substante saponine, glicozide, acizi organici, etc. Din ea se realizeaza anumite medicamente care au efecte antiinflamatorii si calmante, de aceea sunt folosite in ameliorarea nevralgiilor, a migrenelor si durerilor de fata, in scaderea inflamatiilor laringelui si in vindecarea ranilor.
De asemenea, ajuta in tratamentul unor tulburari metabolice si afectiuni oftalmologice, in cazuri de conjunctivita. Principalele efecte secundare care apar in caz de otravire sunt diaree, ameteli si crampe. Cand apar astfel de simptome, tratamentul homeopat cu preparatul ce contine aceasta planta trebuie imediat oprit.
Avand in vedere faptul ca planta este otravitoare, orice medicament realizat din ea se administreaza doar la recomandarea unui medic specialist homeopat si in doza specificata de acesta.
