Diverticulita este o boala care apare in intestin, se manifesta prin inflamarea si infectia asa numitilor diverticuli (saci mici) din peretii intestinului. Este o boala de tip belign, numita si diverticuloza. Diverticulii pot aparea in orice zona a peretilor tubului digestiv, dar mai ales apar in ultima zona a colonului si pe prima portiune a intestinului subtire.
Acesti diverticuli nu sunt durerosi, iar simptomele provocate de aceasta boala sunt putine, astfel este greu sa se stie ca exista aceasta boala in organism. Pot apare colici pe stanga, dar dispar la eliminarea gazelor sau dupa eliminarea materiilor fecale. Daca uneori diverticulii sangereaza, poate sa apara sange si in scaune. Boala poate fi grava in cazul unei infectii in masa a acestor diverticuli sau o perforare a peretilor intestinului.
Simptomele la aceasta boala se aseamana cu simptomele de la apendicita, exceptand doar durerile care apar in stanga jos decat in partea dreapta jos.
Diverticulita este acuta si cronica. Diverticulita acuta se manifesta prin inflamatii si prin crize de infectie. In diverticulita cronica crizele si inflamatiile pot sa scada dar nu vor disparea niciodata. Inflamatia care se produce poate determina ingustarea intestinului si deci duce la constipatie sau scaune subtiri, diaree, dureri de abdomen, greata, voma, febra. Cand apar complicatii in cazul acestei boli se intervine chirurgical.
Daca diverticulii se infecteaza si infectia patrunde adanc in peretii intestinului, poate sa apara peritonita (care poate cauza moartea), iar atunci trebuie tratament urgent. Infectia se poate extinde si la organele din jur (intestinul gros, rinichi, vezica urinara) si poate sa apara o hemoragie grava, interna sau colonica.
Diverticulita poate fi ereditara sau poate sa apara o data cu imbatranirea organismului. Pentru stabilirea diagnosticului, in cazul in care se banuieste aceasta boala in organism este necesara analiza sangelui, a materiilor fecale si trebuie examinat intestinul. O clisma cu bariu in colon permite evidentierea cu ajutorul razelor X a conturului interior al intestinelor si stabilirea diagnosticului.
Se poate examina interiorul intestinelor cu ajutorul procedeului numit sigmoidoscopie (un tub flexibil la capat cu o lumina) sau se poate preleva tesut pentru biopsie din zona afectata. Dar aceste metode (in cazul diverticulitei acute) pot rani peretii intestinului, de aceea este de preferat o tomografie computerizata care arata peretele intestinului si exteriorul colonului confirmand diagnosticul (a nu se confunda cu cancerul de colon, colon iritabil, care au aceleasi simptome ca si diverticulita).
Cand colonul este slabit din diferite cauze si presiunea care se creaza in interior forteaza diverticulii formati pe care ii bombeaza pe peretele colonului, aici alimentele nedigerate sau materiile fecale acumulate in acesti diverticuli bombati se infecteaza. Netratata, diverticulita se transforma in abcese, care patrund prin peretele intestinului in abdomen si infectia se generalizeaza.
Cu ajutorul antibioticelor, laxativelor, lichidelor, modificand dieta, alimentatia, sau eventual pe cale chirurgicala, aceasta boala poate fi tratata cu succes. Bolnavul poate fi hranit artificial intravenos, pentru a lasa timp necesar pentru recuperarea colonului.
Medicul specialist poate drena abcesele infectioase, punand in repaus tubul digestiv prin efectuarea unei colostomii pentru o perioada de timp (intestinul se va goli intr-o punga atasata in fata abdomenului). Dupa vindecare aceasta deschidere va fi inchisa prin interventie chirurgicala. In cazul diverticulitei acute se poate chiar ajunge la indepartarea partii bolnave din intestin (in cazul in care tratamentul intravenos nu ajuta la vindecare).
Daca se primesc ingrijiri medicale corecte si la timp sansele de vindecare completa cresc.
Prin acupunctura, aceasta boala se trateaza daca se pune accent pe punctele importante ce calmeaza durerea, scad inflamatiile, creste tonusul peretelui intestinului. Tratamentul prin acupunctura se face de 1-2 ori/saptamana, in functie de cat de grava este boala. Este eficace si inhalarea de picaturi de isop de 1-3 ori/zi pentru relaxarea abdomenului.
Plantele chinezesti folosite in mod sistematic sunt utile in aceasta boala. Ulmul alunecos este calmant bun in diverticulii infectiosi: se fierbe o lingurita de planta intr-o cana cu ¼ apa, timp de 15 min si se bea acest ceai dimineata, la pranz si seara.
Bryonia, Colocynthis si Belladonna sunt remedii pentru aceasta boala in tratamentul homeopat. Masajul usor cu un ulei vegetal, facut pe partea inferioara a abdomenului prin miscari circulatorii in sensul acelor ceasornicului timp de cateva minute, in pozitia culcata, apoi dupa acest masaj se bea un ceai din plante (musetel) – ajuta diverticulita.
Alimentatia, dieta, relaxarea ajuta aceasta boala. Este important sa se consume lichide (chiar si 2 l/ zi) astfel se evita constipatia (prune, sucuri de prune) o dieta fara grasimi (ele incetinesc circuitul alimentelor prin intestin). In timpul unei crize de diverticulita este bine sa se tina chiar post (una, chiar trei zile cu apa, legume si sucuri). Reflexologia – masajul zonei glandelor suprarenale stimuleaza intestinul, ajutand sa se contracte regulat pentru a indeparta rezidurile (evitand constipatia).
In cazul crizelor abdominale, o prima masura este sa se folosesca o perna electrica pentru inlaturarea lor. Important este sa se regleze scaunele (sa se incerce sa fie zilnic si aproximativ la aceeasi ora). Sa se respecte cu strictete regimul sanatos de viata. In caz de temperatura si dureri puternice sa se stea in pat si sa fie chemat medicul cat mai curand.
 din peretii intestinului.){kind=link}