Hipertensiunea arteriala reprezinta cresterea peste normal a valorilor tensionale, boala putand fi de sine statatoare sau poate aparea ca simptom in diverse boli ca nefropatii acute sau cronice, arteroscleroza, boli endocrine. Hipertensiunea este boala este cea mai frecventa (85% din cazuri) si este denumita astfel din cauza insuficientei cunoasteri a primelor faze evolutive. Prin frecventa ei, prin complicatiile de temut, hipertensiunea arteriala reprezinta o afectiune cu largi implicatii medico-sociale. Cauzele sunt mult controversate, neajungandu-se la un acord unanim.
Se admite: terenul ereditar (provenienta din familii de hipertensivi); tipul sistemului nervos (reactivitatea la stimulii mediului extern); terenul endocrin (in care se subliniaza rolul glandelor endocrine); rolul factorilor de mediu extern (incordarile psiho-emotionale, profesiunile care reclama aceste incordari, munca irationala fizica si intelectuala, odihna insuficienta, cu alte cuvinte o stare de neadaptare a individului la incitatiile factorilor de mediu); unii subliniaza sodiul alimentar in exces in producerea bolii si obezitatea; rolul unor infectii, spre exemplu, angine streptococice.
Hipertensiunea arteriala evolueaza in trei stadii:
1. Se caracterizeaza prin simptome de nevroza: cefalee, mai des occipitala, dimineata la sculare; astenie, oboseala, ameteli, tulburari de somn; pot fi prezente palpitatii, intepaturi precordiale. Tensiunea arteriala poate fi crescuta temporar, dar ea revine la normal (faza oscilanta a bolii). Este stadiul care prin tratament poate duce la vindecare sau poate trece in stadiile urmatoare.
2. Simptomele nevrotice din primul stadiu sunt prezente in continuare dar sunt mai accentuate; apar tulburari de vedere (vedere incetosata, muste zburatoare), vajaituri in urechi sau mici accidente cerebrale: amnezii (tulburari de memorie), surditate, orbire trecatoare, pareze (paralizii incomplete) sau paralizii. Apare dispneea de efort, cu dureri precordiale, fie de tip nevrotic, fie de tip anginos.
Simptomele au la baza spasmul cerebral, pe dezvoltarea aterosclerozei in acest stadiu. In aceasta faza evolutiva poate sa apara o hipertrofie ventriculara stanga, apreciata prin percutie, prin examen radiologic sau electrocardiografic. Importanta insa este stabilizarea valorilor tensionale peste normal, dar cu oscilatii mari.
Un criteriu important de apreciere a stadiului II este examenul fundului de ochi, care, prin starea arterelor retiniene furnizeaza date importante de diagnostic (artere ingustate, cu reflex argintiu, ingrosari arteriale, neregularitati ale calibrului; vene sinuoase mai dilatate). Chiar si in acest stadiu, printr-un tratament bine condus (regim igienico-dietetic, sedative, hipotensoare), se pot obtine vindecari sau opriri in evolutie.
3. Stadiul III este apreciat ca fiind stadiul complicatiilor in care ateroscleroza are un rol important. Complicatiile cerebrale, in functie de forma clinica, pot fi hemoragia cerebrala si ramolismul cerebral (prin tromboza arterelor sclerozate) urmate de paralizii sau moarte.
In formele grave unde evolutia este de 1-3 ani poate aparea si encefalopatia hipertensiva (cefalee intensa, greturi, varsaturi, neliniste, agitatie, parestezii, pierderea cunostintei). Complicatiile cardiace se manifesta prin insuficienta cardiaca (acuta sau cronica), angina pectorala, infarct miocardic. Complicatiile renale sunt date de scleroze renale cu insuficienta renala iar complicatiile arteriale sunt arteritele si diverse hemoragii.
Diagnosticul de hipertensiune arteriala este usor de pus pe baza simptomelor clinice si masurarea tensiunii arteriale. Urmeaza analiza simptomelor clinice corelate cu datele obtinute prin explorarile complementare pentru a se stabili cauza si stadiul evolutiv. Forma benigna poate evolua ani, zeci de ani, cu perioade de remisiuni, agravari, complicatii cu arteroscleroza si consecinte cardiace, cerebrale, renale, arteritice, etc. Forma maligna care apare la tineri are un caracter extrem de grav inca de la inceput, evolutia putand fi de 1-3 ani.
Ingrijirile pot fi in spital cat si in afara acestuia. Pentru diagnostic se instruiesc si se pregatesc bolnavii in vederea examinarilor complementare pentru aprecierea stadiului evolutiv al bolii. Astfel, se efectueaza probe sanguine, se practica examene radiologice, electrocardiografice, examenul fundului de ochi, cand, in stadiul III, pe langa constatarile din stadiul II, se evidentiaza si exsudate si edeme ale retinei; se vor practica examene pentru aprecierea functiei renale.
Dieta se administreaza in functie de stadiul evolutiv: se evita cresterea ponderala, consumul de lipide si glucide si consumul exagerat de sare; uneori se indica repaus cu o zi de post pe saptamana, adesea cu rezultate remarcabile. Dieta se administreaza si in functie de complicatii (hemoragie, insuficienta renala, insuficienta cardiaca, angina pectorala, infarct miocardic). Tratamentul medicamentos consta in sedative, tranchilizante minore, hipotensive, administrate sub control medical si cu urmarirea efectelor secundare. Tratamentul medicamentos se refera si la complicatiile ca insuficienta cardiaca, insuficienta coronariana, complicatii vasculo-cerebrale.
Profilaxia hipertensiunii arteriale se refera la indivizii provenind din familii hipertensive, la cei supusi muncilor cu incordare psiho-emotionala. Se vor combate factorii nocivi amintiti la cauzele bolii hipertensive, regimul de viata si de munca fiind armele principale de lupta impotriva acestei boli. Aceste principii sunt valabile si pentru boala declarata, aplicarea lor intarziind evolutia spre stadiile avansate si accidentele care se pot ivi in evolutie.
In afara hipertensiunii arteriale sistemice, in practica se poate intalni o hipertensiune arteriala numai in sistemul circulatiei arteriale cerebrale. Boala este dominata de cefalee cu localizare occipitala, asociata cu ameteli, tulburari vizuale si auditive. Diagnosticul se face din simptomele clinice, examenul fundului de ochi si masurarea tensiunii arteriale centrale a retinei care este mai mare decat normal, in timp ce tensiunea arteriala sistemica este normala. Tratamentul acestei forme este similar cu cel al hipertensiunii arteriale sistemice.
