Distonia musculară este o tulburare neurologică care poate să apară la orice vârstă. Manifestările ei sunt foarte supărătoare și variate, cel mai rău este faptul că prin contracții musculare involuntare se pot pune în mișcare diferite segmente (membrele inferioare, superioare, etc.) ale corpului uman.
Consecințele unor dezechilibre de substanțe numite neurotransmițători și care sunt importante pentru funcționarea normală a creierului pot duce la distonii primare, de asemenea pot fi leziuni cerebrale care provoacă așa numitele distonii secundare. În funcție de severitatea leziunilor depinde și gravitatea contracțiilor musculare involuntare.
Mișcările distonice sunt variate, excesive, lente, rotative, spastice, în anumite situații pot duce la o postură bizară a corpului sau chiar pot provoca deformarea corpului. Diagnosticul și tratamentul sunt în funcție de tipul de distonie musculară. Distonia poate fi segmentară și poate include mai multe grupe musculare, dar poate fi și generalizată când cuprinde mai multe regiuni mari ale corpului, din care unele sunt afectate mai mult, altele mai puțin.
Medicii consideră că distoniile musculare care apar în tinerețe, în jurul vârstei de 30 de ani, au o cauză ereditară. Cercetătorii în domeniul medical au precizat faptul că unele mutații genetice sunt cauze ale distoniei.
Sunt bolnavi de distonie generalizată la care boala s-a produs precoce și care a afectat numeroase segmente ale corpului, a dus la deformarea corpului, la distonia de torsiune. Distonia a fost asociată și cu toate tulburările sistemului nervos, cu leziunile toxice, leziunile metabolice sau de altă natură, cu inflamațiile și accidentul vascular cerebral.
Distonia musculară are multe menifestări clinice, pentru aflarea tipului de distonie și depistarea cauzelor se face o evaluarea amănunțită a pacientului și chiar se recurge la investigații mai speciale (la RMN cerebral și tomografie computerizată). Trebuie excluse și bolile neuro-musculare (cum este tetania) și care pot fi confundate cu distonie din cauza modului de manifestare.
Se ține cont și de vârsta bolnavului, defectele ereditare sunt evidente abia la vârsta adultă. Tratamentul de început constă în consiliere psihologică deoarece mulți pacienți cu distonie cred că suferă de o boală neurologică incurabilă sau de o boală psihică. Ei trebuie să facă terapie și să înțeleagă realitatea și să uite de gândurile fataliste. Mai mult decât atât, ei trebuie să urmeze un tratament corect, prescris de medic și să fie pregătiți pentru eficacitatea dar și pentru riscurile unei proceduri terapeutice.
În scopul ameliorării simptomelor (pentru că distonia nu poate fi vindecată) se recomandă fizioterapia, pentru combaterea contracțiilor, îmbunătățirea circulației sângelui, pentru tratamentul articulațiilor blocate. Medici recomandă și tratament medicamentos, iar în anumite cazuri (mai severe, când tratamentul conservator nu dă rezultate) se recurge la diferite proceduri chirurgicale.
