Oamenii care suferă de epilepsie pot face crize sau accese caracteristice bolii în care par absenți de realitatea înconjurătoare, epilepsia fiind o manifestare convulsivă cu debut brusc și sfârșit la fel, care, în crizele majore, poate duce la pierderea conștienței. În cazuri mai ușoare crizele sunt minore și victima pare inconștientă, ruptă de realitate. Ea poate să pară că privește în gol și că este deconectată brusc de tot ce este în jurul ei.
Cele mai importante măsuri de prim ajutor în caz de acces epileptic minor
În caz de epilepsie crizele pot fi minore sau poate fi vorba de starea de șoc epileptic. În prima situație, mai ușoară, victima își pierde starea de conștiență timp de 10-20 secunde și nu cade din picioare. Pur și simplu privește într-un punct fix, pare deconectată de realitatea înconjurătoare și își întrerupe activitatea.
La accesul epileptic persistă doar mișcarea pleoapelor, deglutiția, mestecatul și alte activități automate. Convulsiile sunt ușoare, pot să apară spasme la pleoape, buze, cap, mâini și picioare. Semne clare ale unor asemenea crize sunt privirea fixă, în gol, plescăitul din buze, anumite zgomote din gură, mestecatul automat.
În astfel de cazuri victima trebuie ajutată să stea pe un scaun, într-un loc sigur și liniștit. Foarte important este ca o astfel de persoană să fie protejată, ferită de lucruri periculoase din jur, de care se poate lovi, încurajată pe un ton prietenos, fără a o obosi sau speria.
Victima trebuie supravegheată până în momentul în care își revine complet din criză, iar apoi sfătuită să meargă la medic pentru a fi ajutată să urmeze un tratament pentru reducerea frecvenței crizelor, pentru combaterea depresiei și a incapacității de a se adapta la viața socială.
Principalele măsuri de prim ajutor în cazuri de pierderea stării de conștiență sunt: asigurarea funcționalității căilor respiratorii, protejarea victimei pentru ca aceasta să nu se lovească sau să sufere anumite traumatisme în timpul accesului epileptic, susținerea limbii cu o batistă dacă bolnavul este în situația de a-și înghiți limba și a se sufoca.
Dacă victima este conștientă, pentru o respirație mai ușoară se desface gulerul sau centura acesteia, iar în plus se poate așeza și pe o parte deoarece această poziție o va ajuta să respire mai bine.
În anumite crize de epilepsie poate avea loc oprirea respirației și un risc mare de sufocare deoarece are loc contracția tonico-clonică sau căderea limbii datorită convulsiilor. Un alt risc este mușcarea limbii, provocarea unor leziuni, alterarea percepției vizuale și auditive. În timpul crizei și din cauza bolii victima nu mai poate avea o activitate socială, iar în plus intră în depresie, îi scade stima de sine și poate suferi o deteriorare psihică accentuată. După oprirea crizei poate apărea tusea pentru că saliva poate ajunge în căile respiratorii.
Un astfel de bonav trebuie încurajat să urmeze un tratament medical, să înțeleagă că nu este un invalid, că poate face față situațiilor create și să trăiască cât mai normal posibil.
