Lingurea este o planta perena originara din Asia si Europa. Este cunoscuta cu numele popular de furca-pieptului, denumirea stiintifica de Cochlearia officinalis si face parte din familia Brassiacaceae sau Brasicacee. Creste salbatic mai ales in zonele de coasta din regiunile centrale si nord-vestice ale Europei, cat si in zonele temperate ale Asiei.
Aceasta planta anuala creste inalta de pana la 30 cm, are radacina pivotanta si frunzele bazale ovale, verzi, carnoase, cu petiol lung de culoare inchisa. Florile sunt albe, hermafrodite, fiecare cu patru petale albe si patru sepale, grupate in mici inflorescente dense. Fructele sunt lungi, in forma de pastai, contin seminte sferice. Inmultirea plantei se face prin seminte. Ele germineaza destul de repede, in 2-3 saptamani, trebuie mentinute la temperatura de 15ºC si cultivate la inceputul primaverii. Au nevoie de lumina sau umbra partiala, de sol argilos, nisipos, acid si neutru, bine drenat.
Planta poate fi recunoscuta dupa mirosul sau ascutit ca de mustar (mai ales atunci cand este presata intre degete) si gustul proaspat ca de hrean sau macris. Frunzele sunt comestibile, suculente, pot fi folosite pe tot parcursul anului. Se consuma crude in diferite salate, pentru a da un plus de aroma. Cel mai bine este sa fie recoltate in lunile de primavara sau la inceputul verii.
Pot fi uscate, intinse pe coli de hartie in strat subtire, in locuri curate si bine aerisite, la umbra, spre a fi utilizate mai tarziu. Frunzele nu trebuie consumate in cantitati mari pentru ca poate afecta intestinul, stomacul si rinichii. Elementele componente ale plantei sunt: substante flavonoide, taninuri, elemente amare, tropine, minerale, acid ascorbic sau vitamina C, ulei volatil si substante glucosinolate (ce dau gustul iute-amar din mustar).
Lingurea era folosita in medicina traditionala inca din vremuri de demult de marinari in lungile calatorii pe mare, impotriva scorbutului cauzat de deficienta de vitamina C. De la aceasta planta se folosesc in special mugurii si frunzele fragede care au un continut semnificativ de vitamina C (asemanator celor din portocalele proaspete dupa cum spun specialistii).
Frunzele si mugurii sunt apreciati pentru proprietatile lor usor laxative, dezinfectante, antiscorbutice, diuretice, astringente, antiseptice, de calmare a durerilor, de stimularea a digestiei si crestere a poftei de mancare.
Astazi planta este folosita in homeopatie. Are bun efect in tratamentul reumatismului si gutei. Prin proprietatile sale astringente si antiseptice frunzele de lingurea ajuta la vindecarea ranilor sangerande, prin aplicarea sub forma de cataplasme locale. In cosmetica este folosit sucul din frunze pentru indepartarea petelor si eliminarea cosurilor.
Ceaiul din frunze de lingurea este un bun digestiv, ajuta in tratamentul durerilor de gat, amigdalitei si bronsitei. Ca apa de gura poate trata aftele datorita efectului antiseptic al frunzelor. Primavara ceaiul este recomandat in detoxifierea organismului si remineralizarea lui.
