Marul, cu peste 70 de milioane de tone recoltate anual (dintre care o treime provin numai din China), este al treilea fruct consumat in lume, dupa portocale si banane. De la Adam si Eva si pana in zilele noastre, o intreaga istorie si o mitologie incarcata de semnificatii s-au construit in jurul acestui minunat fruct, care nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia cotidiana.
Marul, asa cum il stim astazi, este un descendent al speciei Malus sieversii, cultivata inca din perioada neoliticului, in zona platourilor din Asia Centrala. Pe “drumul matasii” a ajuns in Asia Mica, apoi in Grecia si in Roma antica. In Evul Mediu, manastirile au avut un rol important in consolidarea cultivarii marului.
Pretuindu-l pentru aroma, gust si durabilitate, conchistadorii “Lumii noi” au dus marul, din vechiul continent european, si l-au cultivat in America. In secolul al XIX-lea, cultivarea marului a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa, selectionandu-se noi soiuri, mai gustoase si mai bine adaptate la mediu.
Denumirea “mar” vine din latinescul “malum”, devenit “malus” (termen prezent si in numele stiintific al pomului), care inseamna “rau”, facand trimitere la nenumaratele mituri (inclusiv cel biblic) care vad in acest fruct un simbol al “pacatului” primordial. Alte simboluri au conotatii pozitive, marul fiind, de exemplu, in mitologia greco-romana precrestina, un semn al iubirii, ca si trandafirul. Potrivit mitologiei grecesti, Zeul Dionysos ar fi creat marul, pentru a-l oferi zeitei frumusetii, Afrodita.
Exista, in legende, si “un mar al discordiei” – oferit de Paris, fiul cel mai mic al regelui Troiei, Afroditei, pe care a considerat-o ca fiind cea mai frumoasa si care ii promisese ca i-o va da de sotie pe Elena, sotia lui Menelau – situatie care a condus, indirect, la celebrul razboi troian. In mitologia nordica, Idunn este zeita care pazeste “merele tineretii”, care ii fac pe zei nemuritori etc.
Valoarea nutritiva si terapeutica a marului
Marul este un aliment cu exceptionale calitati. Aportul energetic, de aproximativ 80 kcal, la un mar de marime medie, provine din fructoza (un zahar simplu, mai dulce decat zarul rafinat) si din glucidele asimilate lent de catre organism, ceea ce ajuta la mentinerea glicemiei sub control. Marul actioneaza benefic asupra organismului, putand fi consumat inaintea unui efort fizic, deoarece confera energie, in timpul efortului, incarcand organismul cu minerale si vitamine, si dupa efort, deoarece rehidrateaza si ajuta la eliminarea toxinelor.
Coaja si partea dinspre exterior a pulpei concentreaza cantitati semnificative de vitamina C (10mg/100 g mar), de cinci ori mai multe decat miezul fructului, aceasta vitamina fiind un puternic antioxidant, care contribuie la intarirea sistemului imunitar. Un studiu publicat in revista “Nature”, in anul 2000, arata ca potentialul antioxidant din 100 de grame de mere echivaleaza cu 1500 mg de Vitamina C (pastile). Ca o consecinta, diversii compusi antioxidanti sintetizati prin consumul merelor reduc, spun specialistii, riscul pentru cel putin doua tipuri de cancer – al ficatului si al colonului.
Celelalte vitamine continute – B1,B2, B5, B6, B9, PP, vitamina A si Vitamina E fac din mar, in egala masura, o sursa de sanatate. Vitaminele din complexul B sustin o buna functionare a sistemului nervos si a celui muscular, amelioreaza calitatea tesuturilor, a pielii, a parului, sunt indispensabile metabolismului aminoacizilor si al proteinelor. Vitamina E este unul dintre cei mai activi agenti anti-imbatranire.
Bogat in fibre (2,5 g/100 g mar), acest fruct joaca un rol esential in functionarea optima a tranzitului intestinal. Pectina, o fibra solubila, specifica marului,sustine calitatea florei bacteriene, formeaza un fel de gel, in timpul digestiei, inconjurand lipidele si incetinind asimilarea lor.
In mod traditional, merele coapte sau crude (cu coaja) sunt folosite in combaterea constipatiei, deoarece contin celuloza, in timp ce, sub forma de compot, sunt foarte utile in tratarea diareei si gastro-enteritei. Cantitatea de fibre dintr-un mar (in jur de 5 g) este echivalentul fibrelor din 150 de grame de paine alba sau a 200 de grame de legume proaspete.
Marul are, in structura sa, si diversi alti compusi care protejeaza impotriva virusurilor si a bacteriilor. De asemenea, studii bazate pe statistici (nu numai traditia) au demonstrat ca un mar pe zi reduce riscul bolilor Alzheimer si Parkinson.
Un articol publicat, in 2007, in revista engleza “Thorax”, specializata in studii clinice, releva ca femeile insarcinate, care consuma cel putin patru mere pe saptamana, prezinta mult mai putine riscuri decat alte femei, de a da nastere unui copil astmatic.
Consumul de mere amelioreaza si capacitatea respiratorie (calitate foarte utila, in cazul fumatorilor), micsoreaza cu 20% riscul de a dezvolta un cancer pulmonar si regleaza tensiunea, gratie quercetinei, un flavonoid important in echilibrul functionarii organismului, unul dintre cei mai puternici antioxidanti.
Despre mere, se mai spune ca ar preveni cariile dentare, ceea ce nu este tocmai adevarat, in realitate, continutul mare de zahar natural favorizand aparitia cariilor, daca dintii nu sunt spalati dupa consumul fructului. In schimb, pulpa tare a marului, prin masticatie, face un masaj benefic pentru gingii, prevenind aparitia bolilor parodontale.
Samburii de mere, in cantitati mici, sunt inofensivi pentru organism. Acestia contin amigdalina, o substanta cianogena, de aceea, nu se recomanda inghitirea, in numar mare, a samburilor. Un singur caz se cunoaste, de otravire cu samburi de mere, persoana respectiva inghitind semintele provenite de la 20 de kilograme de mere (aproape o farfurie).
Merele uscate
Uscarea, ca si in cazul altor fructe, este una dintre cele mai vechi forme de conservare. In mediile traditionale, inca se mai usuca feliile de mar la soare. Industrial, uscarea se face prin expunere la fum de sulf si, ulterior, uscare. Merele uscate devin mult mai concentrate in zaharuri si contin de sase ori mai multe calorii decat cele proaspete, pierzand insa vitamina C.
Precautii
Ca si alte fructe sau legume produse in agricultura conventionala, marul poate contine, in cantitati mici, reziduuri de pesticide (desi mult mai putine decat in cazul strugurilor si al capsunilor, de exemplu). In anii ’80, in multe tari, a existat o serioasa ingrijorare in legatura cu efectele cancerigene ale unei substante folosite pentru combaterea daunatorilor la mar – Alar – care, de altfel, a si fost scoasa din uz.
De aceea, se recomanda spalarea insistenta a merelor inainte de consum si, eventual, procurarea fructelor din culturile ecologice. Trebuie stiut, de asemenea, ca merele vandute in hipermarket-uri sunt conservate in spatii racoroase, unde cantitatea de oxigen este redusa prin procedee chimice, iar cand merele sunt scoase la temperatura mediului ambiant se pot inmuia sau pot capata pete maronii. Este bine, la cumparare, sa se aleaga mere tari, fara pete, la care se simte aroma specifica fructului.
, este al treilea fruct consumat in lume, dupa portocale si banane.){kind=link}