Pensarea sprancenelor este un procedeu care include trei timpi: prepararea sprancenelor; desenul formei; epilatia propriu-zisa a sprancenelor cu penseta. Este bine ca in forma sprancenelor, cosmeticiana sa se ghideze dupa caracterele morfologice ale fetei, cautand sa le dea o forma cat mai armonioasa cu fata si care ar evidentia si mai mult personalitatea femeii.
Se pot considera sprancene ideale acelea care prezinta urmatoarele caracteristici:
- firele de par sunt crescute regulat si uniform.
- parul sprancenelor este neted, lucios si frumos colorat.
- au forma armonioasa a unei virgule, incepand exact de la radacina nasului, acolo unde acesta se intalneste cu fruntea. In acest punct, numit si corpul sau baza sprancenelor, ele au grosimea mai mare, ca apoi sa se subtieze spre extremitate. In tot acest drum trebuie sa se urmareasca in generel forma arcadei sprancenei.
- orice spranceana are deci trei puncte principale: baza sau corpul, mijlocul (in punctul cel mai arcuit) si extremitatea sau varful.
- la sprancenele ideale, baza trebuie sa se gaseasca pe aceeasi linie orizontala cu varful (linia orizontala imaginara ar porni de la radacina nasului).
- in ceea ce priveste lungimea ideala a sprancenelor, corpul acestora trebuie sa intalneasca linia verticala imaginara ce ar cobori de la baza nasului in jos pe linia aripii nasului iar varful trebuie sa se gaseasca la intersectia aceleiasi linii imaginare care ar pleca de langa aripa nasului, oblic, pe langa coltul extrem al ochiului spre tampla. Sprancenele la care corpul depaseste linia verticala sunt considerate prea apropiate; acelea la care corpul nu atinge linia verticala sunt prea distantate de nas si trebuie corectate ca atare.
- grosimea sprancenelor ideala trebuie sa fie urmatoarea: la baza sa aiba o grosime medie de 7-8 mm, mergand pana la maxim 12-15 mm iar la varf o grosime de 3-4 mm.
- la sprancenele ideale, intervalul intre pleoapa deschisa si arcada este egal in diametru cu diametrul irisului. Daca acest interval este mai mare ca diametrul irisului, ochiul pare mic.
Pensarea sprancenelor
- Se perie bine parul sprancenelor cu o periuta, de 10 ori, de jos in sus, vertical, pentru a le da stralucire.
- Cu aceeasi periuta se netezesc capetele firelor de par din sprancene, readucandu-le la orizontala.
- Se perie apoi de 2-3 ori in directia cresterii firelor de par.
Desenarea pentru pensarea sprancenelor
In operatia de pensare a sprancenelor, aceasta desenare are drept scop de a limita zona sprancenelor ce nu trebuie epilata. Cu un creion dermatograf se trag doua linii usor, una marcand marginea superioara a sprancenelor si cealalta pe cea inferioara. Aceste linii trebuie trase urmand regulile generale si proportiile ce trebuie sa le aiba sprancenele, spre a deveni cat mai armonioase si mai potrivite cu restul fetei.
Aceste doua linii, deci, vor incadra firele de par din sprancene ce nu trebuie pensate. Tot ce depaseste aceste doua linii se penseaza. Pentru desenul liniei superioare se porneste de la radacina nasului, linia urmand o curba usor ascendenta al carei punct maxim trebuie sa fie in dreptul mijlocului sprancenei; linia coboara armonios, punctul final al liniei trebuind sa se gaseasca la intersectia cu linia oblica imaginara ce ar uni aripa nasului cu coltul extern al ochiului.
La desenul liniei de jos trebuie tinut seama de raportul dintre distanta pleoapei superioare, arcada sprancenei si iris. Punctul cel mai arcuit al liniei inferioare a desenului trebuie sa fie exact deasupra mijlocului pometilor.
Pensarea propriu-zisa a sprancenelor
Toate firele de par ce depasesc linia verticala care coboara de la baza nasului trebuie pensate, pentru ca sprancenele sa fie normal distantate intre ele. Firele de par ce depasesc lungimea ideala a sprancenelor la varf trebuie indepartate. In ceea ce priveste grosimea se cauta sa se penseze toate firele ce ar depasi grosimea de 8-10 mm la baza si 3-4 mm la varf. In timpul pensarii, penseta trebuie sa aiba pozitia culcata in directia firelor de par.
Se apuca firul de par de la baza lui si se trage brusc avand grija sa nu se ciupeasca pielea. Dupa pensare se sterg sprancenele cu un tampon de vata inmuiat in alcool sanitar, pentru a dezinfecta si a sterge si urma desenului facut cu creionul dermatograf. Se poate aplica apoi o compresa rece de musetel sau acid boric, pentru a calma si decongestiona locul.
Corectarea nu poate fi facuta intotdeauna prin pensarea sprancenelor cu penseta. Sunt multe persoane care au sprancene rare, subtiri. Aceste sprancene trebuie corectate, machiate in asa mod incat sa dea iluzia unui aspect normal. In acest scop se contureaza cu creionul dermatograf mici trasaturi oblice incepand de la baza sprancenelor spre varf, trasaturi ce ar reprezenta pozitia firelor de par naturale. Aceste linii trebuie sa aiba o lungime de 4-5 mm la baza, diminuandu-se armonios. La sfarsit se perie usor, desenul capatand un aspect mai natural.
In acest mod de corectare este de preferat sa se foloseasca un creion dermatograf gri, cel negru este prea intens iar cel maro de multe ori are reflexe rosiatice. Creionul trebuie ascutit sub forma de “cioc de raţa”. Bineinteles ca in ceea ce priveste culoarea trebuie evitat negrul ce aspreste privirea. La persoanele care au sprancene in mod natural foarte negre se cauta sa se corecteze acest inconvenient, diminuandu-le putin din grosime, pentru a da caldura expresiei.
Sprancenele blonde se vopsesc intr-o nuanta castanie, in armonie cu culoarea parului si a pielii. In cazul in care clienta nu suporta vopseaua, fiind alergica, se corecteaza aceste sprancene prea blonde, subliniindu-le prin trasaturi usoare oblice cu un creion dermatograf castaniu sau gri si apoi periind, pentru a le da un aspect cat mai natural.
