Una dintre cele mai frumoase flori ale muntilor nostri este gentiana – cunoscuta si sub denumirea de gentiana-cupa-de-calcar. Este o planta perena inalta de cel mult 10-13 cm care impresioneaza prin minunatele sale flori albastre. Este placut sa o privesti mai ales intr-o zi de vara insorita cand are floarea complet deschisa in toata splendoarea sa.
Face parte din familia Gentianacea (sau Gentianacee), are denumirea stiintifica Gentiana clusii si este originara din Europa. Este raspandita la noi in tara in Muntii Carpati, dar si in Pirinei, Alpi si Balcani, la altitudini de cel mult 1300-2700 m.
Gentiana are frunzele opuse, lanceolate, ovale, verzi, iar florile in nuante de un albastru-inchis sau violet, in forma de clopot, cu o rozeta bazala de frunze si un peduncul scurt. Perioada de inflorire este in functie de altitudine, de regula tine din luna mai pana in august.
Genul Gentiana include zeci de specii care sunt distribuite in regiunile temperate, muntoase, unele dintre acestea avand coloritul florilor in nuante deschise care variaza de la alb, la galbui, crem si rosu. Majoritatea sunt folosite si ca plante de gradina datorita frumusetii florilor lor. Dintre aceste specii amintim: Gentiana acaulis, Gentiana frigida, Gentiana nivalis, Gentiana bulgarica etc.
Gentiana este cunoscuta si ca planta medicinala, proprietatile sale vindecatoare fiind apreciate inca din cele mai vechi timpuri. In special radacina sa are un efect bun impotriva muscaturilor de animale salbatice si intepaturilor de insecte. De asemenea, radacina are proprietati laxative, de crestere a poftei de mancare si de stimulare a digestiei. Gentiana este folosita si la producerea bitterului pentru digestie si a lichiorului de plante.
Gentiana clusii este un simbol al mediului montan, in Alpi si Apenini este o planta protejata prin lege.
Una dintre speciile asemanatoare ca aspect si cu aceleasi proprietati este Gentiana Acaulis. Aceasta are tulpina lunga de 2 cm, o singura floare mare ca o cupa alungita de culoare albatruie, iar la baza cu o rozeta de frunze groase, ovale si verzi. Infloreste in iunie si iulie si este raspandita in poienile si pajistile montane din centrul si sud-estul Europei. Creste pe soluri acide, insorite, la altitudini de cel mult 3000 m.
