Ridichea (Raphanus sativus var radicula) este o planta de cultura cunoscuta cu 2 000 de ani inainte de Hristos. Este numita si rotca si face parte din familia Brassicaceae. Aceasta planta anuala creste pana la 40 de cm si are radacina sferica sau alungita, de obicei de culoare rosie. Frunzele sunt cu forma neregulata, alcatuite din mai multi lobi, cu margini zimtate si acoperite cu perisori mici pe partea superioara. Florile sunt albe, roz sau violacee.
Ridichile se consuma tot timpul anului, incepand din lunile de primavara (cu ridichile de luna) si pana toamna tarziu (cu ridichile de vara). Exista mai multe soiuri care sunt clasificate in functie de culoarea si forma radacinei si perioada cand cresc. Dintre acestea fac parte: Timpuriu rotunde, Rosii cu varful alb, Albe lungi si altele.
Ridichea este o leguma cu un continut bogat de minerale si vitamine: magneziu, potasiu, fosfor, fier, sulf, iod, vitamina B, C, P. Are un continut mare de apa, si cuprinde si alte elemente, in cantitati mai mici: proteine, glucide, zaharuri, fibre. Ea are numeroase proprietati terapeutice: antiseptice, antirahitice, antiscorbutice, aperitive, pectorale.
De asemenea, este un bun drenor renal si hepatic, diuretic si depurativ, de aceea este folosita in tratarea afectiunilor biliare si pulmonare, in boli precum sunt: astmul, bronsita, hepatita si icterul. Sucul de ridiche este un dezinfectant foarte bun, ajuta la combaterea unor simptome asociate cu diferite afectiuni respiratorii, in fermentatii intestinale, impotriva tusei si a altor probleme pulmonare.
Datorita continutului mare de minerale si vitamine aceasta leguma este indicata persoanelor care sufera de anemie, dar si in cazuri de demineralizare, inapetenta, rahitism. Este recomandata bolnavilor de reumatism si artrita. Ridichea ajuta celor care au tulburari de somn, deoarece contine vitamina B.
De la ridiche se consuma si frunzele nu numai radacina. Este gresit sa se arunce frunzele, ele trebuie consumate la diferite aperitive, in salate, deoarece au un continut de elemente ce ajuta la realizarea digestiei. In acelasi timp frunzele de ridiche constituie un ingredient foarte bun. Ele pot fi folosite si la diferite ciorbe datorita gustului deosebit pe care il dau acestora.
Ridichea neagra (Raphanus sativus var nigra)
Este cunoscuta si sub numele de rotca-neagra si face parte din aceeasi familie Brassicaceae. Aceasta planta de cultura, anuala sau bianuala, creste pana la inaltimea de 1 m. Spre deosebire de ridichea rosie, aceasta are radacina pivotanta, mare si flori mici de culoare violacee.
Aceasta leguma este apreciata si cultivata inca din Antichitate. De la ea se foloseste doar radacina care contine: vitamina B, vitamina C, tocoferol, apa, fibre, fosfor, fier, proteine si altele.
Ridichea neagra poate fi consumata cruda la diferite aperitive sau sub forma de suc proaspat, ambele avand un bun efect in cazuri de litiaza biliara, insuficienta hepatica, colecistita si alte boli de ficat, datorita proprietatilor ei colecistochinetice si de stimulent al celulei hepatice.
De asemenea, ridichea neagra este un bun tonic respirator, este recomandata in cazuri de tuse convulsiva, de astm, bronsita si alte afectiuni pulmonare. Este o leguma cu proprietati digestive, aperitive si diuretice, de aceea poate fi utilizata de cei care au probleme digestive sau de femeile cu probleme menstruale.
Ridichea este un bun sedativ nervos, are efecte antialergice si datorita continutului de vitamine si minerale poate fi consumata de persoanele care sufera de rahitism, alergii, dispepsie, boli de nervi sau de copiii cu probleme de crestere, de cei obositi si anemici.
 este o planta de cultura cunoscuta cu 2 000 de ani inainte de Hristos.){kind=link}