Rostopasca este o plantă perenă care crește în Europa, Asia și Africa. Are denumirea științifică Chelidonium majus și face parte din familia Papaveraceae. Este cunoscută și cu numele de gălbinare, măselăriță, negelariță, iarbă de negi, buruiană de pecingine, crucea voinicului, oiasca, sălățea, calce mare, buruiana de cele sfinte, iarba rândunicii, scânteință și lăptiugă.
Poate crește înaltă de 90 cm, are frunzele cu marginile zimțate, rădăcina de forma unui rizom și florile galbene. Este rezistentă la temperaturi scăzute de aceea poate fi găsită și în ultima lună de toamnă.
Perioada de înflorire este primăvara, în luna mai. Se remarcă prin secreția lăptoasă galben-portocalie din tulpina sa subțire, care datorită substanțelor active pe care le conține a facut să fie apreciată ca plantă medicinală. De asemenea frunzele de rostopască sunt utilizate la prepararea unui ceai medicinal care ajută în tratamentul afecțiunilor de bilă și ficat.
Femeile însărcinate nu trebuie să folosească deloc această plantă deoarece se spune că ar fi și otrăvitoare (are un anumit grad de toxicitate), mai ales dacă se consumă în exces. În general rostopasca se folosește în doză bine stabilită, în cantitate mica, deoarece altfel poate da efecte secundare. Mai mult, crescătorii de animale trebuie să fie atenți cu locurile de pășunat deoarece dacă patrupedele consumă în exces astfel de plante cu flori mici și galbene pot ajunge să sufere de intoxicații și inflamații intestinale și stomacale.
Rostopasca conține numeroși alcaloizi (aproximativ 25 la număr), unii dintre aceștia se apropie de efectele morfinei și papaverinei. Unii dintre aceștia dau culoarea galbenă a plantei în partea ei superioară.
De asemenea planta are ulei volatil, enzime, acid chelidonic, acid ascorbic, acid nicotinic, substanțe flavone, carotenoide, rezinoase, saponozide, berberină, sparteină, sanguinarină, cheleritrină. Acestea oferă anumite proprietăți plantei: anestezice, sedative, antispastice, de stimulare gastrică, pancreatică, biliară și intestinală. Pe de altă parte, unele substanțe pot provoca intoxicații deoarece au componente toxice.
Rostopasca este un bun remediu pentru cataractă. Medicul Avicenna (un maestru în prelucrarea și folosirea plantelor medicinale) spunea despre utilizarea acestei plante în tratamentul cataractei și a altor boli de ochi (petele de pe cornee). Se ung pleoapele ochilor cu suc de rostopască, nu se picură deloc în ochi.
Totuși cei care suferă de probleme ale ochilor ar trebui să meargă la un medic specialist, este mai sigur și nici nu există riscul de a suferi de anumite complicații având în vedere că planta are o toxicitate ridicată. Rostopasca este utilizată cu prudență pentru tratamentul astmului, epilepsiei, anginei, bolilor neurologice, afecțiunilor renale, hemoroizilor, tusei, hepatitei cronice, cancerului de piele, reumatismului.
Laptele de rostopască sau seva ei lăptoasă ajută în tratamentul bătăturilor, verucilor și negilor de pe piele. Se recomandă consultarea unui medic dermatolog în prealabil, nu se folosește direct planta, mai ales dacă este vorba despre niște excrescențe tegumentare mai ciudate. În medicina populară se folosește seva de rostopască, aceasta se stoarce din tulpina plantei proaspăt ruptă și cu ea se freacă zona afectată sau negul de pe piele.
Având în vedere efectul terapeutic activ al substanțelor componente, negul ar trebui să treacă in doar câteva zile. În alte cazuri, când leziunile sau excrecențele pielii sunt mai mari sau de altă formă nu trebuie folosit direct sucul de rostopască deoarece se pot produce infecții și pot să apară complicații.
Video – Rostopasca – Chelidonium majus:
