Scaiul-magaresc (Onopordum acanthium), planta medicinala

0
968

In Europa si Asia Mica apare o planta anuala considerata buruiana cu numele de scaiul-magaresc. Ca specie apartine de familia Asteraceae si are denumirea stiintifica de Onopordum acanthium.

Scaiul-magaresc creste inalt de cel mult 2,5 m, are tulpina puternic ramificata cu frunzele mari, ondulate si foarte spinoase, acoperite de perisori fini. Planta creste atat in inaltime cat si in latime, astfel incat ajunge la un moment dat sa semene cu un arbust pitic. In timpul iernii planta isi pastreaza frunzele, in aer liber, toamna, acestea isi schima doar coloritul. Florile sunt solitare, apar in capatul ramificatiilor tulpinei, au culoare mov-roz-violet, sunt ca niste inflorescente intr-un cosulet mare si sferic, apar primavara, vara si toamna si sunt polenzate de insecte, dar mai ales de fluturi si albine. Fructele au forme de achene si colorit gri-maroniu. Pentru a se dezvolta bine scaiul-magaresc are nevoie in fiecare zi de lumina directa a soarelui.

Scaiul-magaresc, Onopordum acanthium, InfuziaAceasta planta creste salbatic mai mult in regiuni nordice de munte si mai rar in cele sudice, in locuri nisipoase, la marginea drumurilor, pe terenuri necultivate, pe terasamente si malurile apelor curgatoare. Poate fi cultivata si in gradini, primavara, vara sau toamna, in sol bine drenat, nisipos, mai mult sau mai putin fertil. Nu are nevoie de prea multa apa, sunt suficiente 2 sau 3 cani de apa la 14 zile. La umiditate ridicata poate suferi de boli fungice care se dezvolta bine in astfel de conditii in lunile calduroase, de aceea trebuie tratata din timp cu substante ce au spectru larg fungicid pe baza de cupru si sulf.

Citește și:  Ceaiul de ciuboțica-cucului – 6 beneficii pentru sănătatea organismului

Petalele florilor sunt utilizate drept colorant in preparate culinare, iar ramurelele tinere se curata de primul strat cu tepi si se folosesc ca leguma in gastronomie la fel ca sparanghelul. Din punct de vedere medicinal florile plantei au fost folosite cu ani in urma, sub forma de infuzie, pentru uz intern, in calmarea tusei uscate, stimularea digestiei dar si pentru uz extern in tratamentul afectiunilor pielii, eczemelor, eruptiilor cutanate. Florile au un continut mare de substante flavonoide, glicozide si taninuri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.