Scoarta-amara este numele unui copac inalt de 15 m care creste in regiunile subtropicale, aride si semi-aride din sudul Australiei, in padurile de salcam si eucalipt. Scoarta acestui copac are proprietati antifebrile si antispastice si de aceea in medicina traditionala era folosita in tratamentul crizelor febrile de malarie si reumatism. Astfel localnicii l-au numit copacul-de-friguri sau chimen-australian. Ca soi are denumirea stiintifica de Alstonia constricta si face parte din familia Apocynaceae sau Apocynacee.
Acest arbore are frunzele verzi, lanceolate, florile late de 2-4 cm in nuante alb-crem, semintele cu margini prevazute cu perisori lungi. Radacina arborelui are efect febrifug asemanator cu chinina de unde si denumirea de chimen-australian.
De asemenea are proprietati antispastice, ajuta in tratamentul hipertensiunii arteriale, in cazuri de anemie datorita substantelor sale amare, in artrita si tulburari menstruale. Doza trebuie recomandata si prescrisa de medic, deoarece consumul in exces de scoarta-amara poate fi otravitor.
In America de Sud – Paraguay, Bolivia, Uruguay, Argentina – creste un alt arbore inalt de cel mult 30 m care este numit popular scoarta-amaruie. Acesta este numit arborele Quebracho sau Aspidosperma quebracho-blanco, face parte din familia Apocynaceae (sau Apocynacee) si are scoarta asemanatoare cu lemnul de pluta.
Lemnul arborelui este de esenta tare si este considerat foarte scump, are un colorit galben-maroniu si este renumit in principal pentru proprietatile sale terapeutice antipiretice, anestezice, tonice, antiseptice, expectorante si de stimulare a respiratiei. Astfel are aplicatii in tratamentul astmului, efizemului pulmonar, problemelor digestive si bronsitei. De asemenea lemnul este folosit la fabricarea mobilei si a pieselor de sah, duritatea si consistenta sa face sa fie un material valoros in realizarea obiectelor din lemn, a rotilor usoare, plugurilor, etc.
Scoarta arborelui are un continut important de alcaloizi din care unul are efect afrodisiac si se numeste iohimbina. Prin continutul mare de tanin da rezultate bune in fabricarea produselor in tabacarii. De asemenea scoarta si radacina ajuta la fabricarea podelelor si gardurilor din lemn, la obtinerea carbunelui – elibereaza multa caldura si produce putina cenusa, arde mult iar fumul are o aroma unica asemanatoare unei combinatii de lemn de stejar cu nuc. Lemnul este dens, are o textura lucioasa si neteda, se taie foarte greu cu toporul.
In scopuri medicinale de la planta se foloseste scoarta, dar si frunzele, fructele si radacina, in homeopatie si medicina traditionala, in tratamentul febrei, tusei, afectiunilor ficatului, bronsitei, astmului.
Decoctul din radacina si scoarta are efect de purgativ, calmeaza colicile, durerile de cap si imbunatateste functia ficatului: se ia o bucatica de scoarta de 2 cm se fierbe intr-un litru de apa pana ce lichidul scade la jumatate, se lasa la racit, se filtreaza si se bea cate putin de 3 ori pe zi, timp de 3-4 zile. Supradozajul poate da stari de greata si voma, de aceea planta trebuie folosita doar la recomandarea medicului si in doze prescrise de acesta.
Fermierii folosesc sucul de fructe necoapte pentru inchegarea laptelui de capra si de vaca. De asemenea ei vindeca balonarea cu ajutorul cataplasmelor din fructe zdrobite aplicate local pe abdomen. Localnicii fac infuzie din scoarta si fructe si o utilizeaza in tratamentul febrei.
Arborele este mare, impresioneaza atat prin inaltimea sa de 30 m cat si diametrul trunchiului de 30-100 cm, scoarta groasa, dura, de culoare maronie. Frunzele sunt lanceolate, simple, eliptice, cu petiol scurt, au varful ascutit, sunt opuse doua cate doua. Florile sunt hermafrodite, de culoare alba-galbuie si miros placut. Fructele sunt lungi de 7-12 cm, contin numeroase seminte si au un colorit gri-verzui. Inflorescentele se gasesc pe ramurile arborelui de la inceputul primaverii si pana in prima luna de vara, iar frunzele raman pe ramuri pana toamna tarziu.
