Oxiuriaza este o boală provocată de parazitul Enterobius vermicularis, cunoscut și cu numele de Oxyurus vermicularis, mai simplu oxiur, un vierme mic cu sexe separate (femela are 1 cm lungime, iar masculul 4-5 mm lungime).
Acest parazit trăiește în intestinul gros, cel mai obișnuit loc pentru el este în cecum. Ouăle de oxiuri sunt embrionate în timpul depunerii lor. Embrionul lor are forma unui mormoloc de broască, care în câteva ore se transformă în vierme infecțios. La acest vierme ouăle nu sunt depuse, ele rămân în uterul femelei și se embrionează, apoi femela migrează spre rect, ieșind prin orificiul anal și ajunge în perineu, unde își descarcă întregul pachet cu ouă căptușit cu un înveliș subțire, dublu și neted.
Bolnavii care au astfel de paraziți Enterobius vermicularis se scarpină de obicei în regiunea anală și astfel pot lua sub unghii aceste ouă de agent patogen, de asemenea pot apărea în nas (când omul se scarpină la nas). Ouălele de Enterobius vermicularis pot fi depistate prin coproanalize, iar controlul este bine să se facă chiar din șapte în șapte zile, pentru a se diagnostica corect boala, dacă există sau nu, sau pentru a urmări evoluția ei.
Acești oxiuri exercită o acțiune toxică, alergică și bacteriferă în organism. Cea mai greu de suportat este acțiunea iritativă provocată de oxiuri în timpul mișcărilor vii pe care ei le fac în jurul anusului (în interior și afară) atunci când își depun ouăle și acest lucru se petrece mai ales noaptea. Bolnavul în cauză, cu această boală nu se poate odihni, iar zona afectată se congestionează și asta duce la apariția hemoroizilor și chiar la prolaps rectal, tulburări de menstruație (amenoree, dismenoree).
La femei unii oxiuri pot pătrunde prin vulvă în vagin, iar microbii instalați provoacă vulvovaginita, ei având un rol traumatic și bacterifer. Oxiuriaza provoacă și altă complicație cutanată și anume dermatita, care pleacă din regiunea anală, prin trasee lungi și subțiri în restul organismului.
Reinfectarea este ceea ce caracterizează oxiuriaza, iar durata sa este destul de lungă și se realizează prin ouălele infestante, care găsesc suficiente ocazii de a fi reintroduse în organism de către bolnav, pe cale bucală, prin lipsa unei igiene personale corecte. Ouălele de oxiuri sunt rezistente și în mediul exterior, în praful de pe mobilă, ferestrele locuințelor celor infestați. Tratamentul medicamentos constă în tratarea bolnavului cu Oxiuran, Piperazina și Vermigal.
.){kind=link}