Intr-o singura fraza, despre taurina se poate spune ca este un aminoacid neesential (deci poate fi sintetizat si de propriul organism), implicat in functionarea si dezvoltarea neurologica normala si in reglarea cantitatii de apa si de minerale din corp. Pe langa sinteza proprie a organismului, resurse suplimentare provin din carnea rosie si peste, iar in cazul sugarilor – din laptele matern. In corpul uman, sinteza are loc, in special, la nivel pancreatic. Vegetarienii au nivele scazute in sange din acest aminoacid.
Exista pe piata si o gama larga de suplimente ce contin aceasta substanta, suplimente aparute ca o consecinta a ideii ca un surplus din acest aminoacid imbunatateste performantele atletice si mentale, mai ales in combinatie cu cafeina.
Suplimentarea aportului natural cu taurina, pana la 3000 miligrame pe zi, este considerat ca fiind in limita de siguranta, excesul fiind excretat prin urina, insa, pana la normalizarea nivelelor acestei substante, efectele secundare nu sunt bine cunoscute, mai ales in cazul folosirii pe termen lung. In 2003, un studiu european privind siguranta alimentatiei a aratat ca 1000 mg per kilogram corp per zi nu pare a avea efecte adverse pe termen scurt.
In schimb, suplimentarea este indicata in cazul copiilor care nu sunt alaptati la san pentru ca laptele de vaca nu contine cantitatile necesare. Aditionarea se face cu preparate special concepute pentru sugari si in nici un caz cu produse energizante ce contin in reteta lor acest aminoacid. Taurina – acidul 2- aminoetilsulfonic intervine in conjugarea acizilor biliari, stabilizeaza membranele celulare, interfereaza cu semnalizarea celulara via calciu, intervine in reglarea cantitatii de apa din celule si din organism, mentine functionarea normala a sistemului cardiovascular, muscular, nervos si vizual, in cazul celui din urma, prin rolul pe care il joaca la nivelul retinei.
Numele de taurina vine de la faptul ca doi oameni de stiinta germani, in 1827, au descoperit acest aminoacid, pentru prima data, in bila de la taur, numele fiind astfel legat de modul in care substanta a fost descoperita.
Este de mentionat faptul ca acest aminoacid ajunge la nivelul creierului (trece de bariera hemato-encefalica) in mod natural, unde are rol reglator in ceea ce priveste functionarea normala a sistemului nervos central, prin mentinerea in parametrii normali a neuronilor inhibitori (absolut necesari functiilor motoare si psihice nromale) si protejeaza impotriva excitotoxicitatii data de glutamat si se pare ca poate preveni si unele tipuri de crize epileptice, prin faptul ca stimuleaza mobilitatea transmembranara a potasiului, magneziului si sodiului.
Poate fi un adjuvant in lupta impotriva anxietatii. La nivelul intregului organism, taurina este implicata in preventia obezitatii si in reglarea cantitatii normale de tesut adipos necesar organsimului, are efect antioxidant general, previne stresul oxidativ celular dat de exercitiile fizice intense si reduce cantitatea de apolipoproteina B100 – componenta a substantelor ateroclerotice din sange (VLDL si LDL), scazand astfel riscul de arteroscleroza si boli cardiace, iar la tineri are si rolul de a scadea nivelele de colesterol. Este un tonifiant cardiac, motiv pentru care e posibil sa aiba efecte benefice in cazul insuficientei cardiace, facand inima sa pompeze mai mult sange.
Are efect diuretic. Desi, in cazul oamenilor, nu este inca stabilit cu certitudine, multe experimente fiind inca in faza de testare pe animale de laborator, se pare ca taurina amelioreaza conditiile patologice ale diabetului (nivele circulante ale glucidelor, obezitate) si amelioreaza si neuropatia diabetica si microangiopatia, acestea in conditiile in care aminoacidul nu provine din bauturi energizante suplimentate cu zahar. In cazul tinerilor supraponderali, fara semne de diabet de tip II, administarea a 3g/zi din acest aminoacid timp de mai multe saptamani a scazut semnificativ nivelul de trigliceride si indexul aterogenetic, concomitent cu scaderea in greutate.
In cazul sportivilor, administrarea de bauturi energizante in perioada pre-efort a devenit aproape un “must”. Este stiut insa faptul ca orice fel de sport genereaza si efecte toxice asupra celulei, prin resturile metabolice ramase in urma generarii de energie de catre mitocondrii. Taurina prezenta in muschi se pare ca poate contracara o parte dintre aceste efecte, prin antagonizarea efectului radicalilor liberi.
Mai mult, studii pe animale au aratat beneficiile anti-toxice, incepand de la neutralizarea grasimilor oxidate, pana la intoxicatii cu mercur sau cupru.
Efectele benefice pe memoria de scurta durata sunt nesemnificative, insa poate proteja impotriva declinului functiilor cognitive odata cu varsta si poate avea efect benefic in protejarea neuronilor, in cazul ischemiei. Pentru ca interfereaza, in mod benefic, cu metabolismul GABA la nivel cerebral, efectul asupra memoriei ar trebui investigat in continuare. Protejeaza intr-o oarecare masura neuronii de efectul alcoolului si diminueaza excretia de seleniu, crom si mangan indusa de bauturile alcoolice.
Efecte toxice
In cazul unor pacienti epileptici, testul de toleranta la acest aminoacid sugereaza ca poate interfera cu unele functii endocrine si neuroendocrine, iar alte studii, inca in faza preliminara, investigeaza daca nu cumva 2g/zi de taurina pot induce sau mentine psoriazisul. Pana in momentul de fata, Jurnalul American de Nutritie Clinica, precum si multe institutii europene, sustin ideea ca taurina nu are efecte adverse majore, iar nivelurile posibil toxice sunt greu de atins in conditiile unui consum normal sau chiar pana la 1000 mg/kgc (kg corp)/zi.