
Spanacul-puturos (Chenopodium vulvaria) este considerata o planta otravitoare si face parte din familia Chenopodiaceae. Numele plantei se trage tocmai de la faptul ca are un miros penetrant de peste in descompunere. Este o planta perena, inalta de 40 cm, care creste anual pe campuri si la marginea drumurilor. Poate fi intalnita in Europa, Africa de Nord si Asia. Mai mult este raspandita in regiunea mediteraneana si in Spania de Vest – Valencia, Castellon, Barcelona, Tarragonda, etc.
Tulpina sa este ramificata, frunzele sunt uneori pozitionate una in fata celeilalte, au forma ovala sau rombica, un aspect prafuit si o culoare gri-verzui. Florile sunt mici, ca niste bile, polenizarea lor este facuta de vant, foarte rar de insecte. Perioada de inflorire este din aprilie pana in iunie. Fructele sunt aplatizate, cu diametrul de 0,9-1,2 mm si au seminte rotunde, maronii sau negre.
Aceasta planta se aseamana foarte mult cu o planta medicinala foarte valoroasa – Spanacul-ciobanului (Chenopodium binus-henricus) – insa se deosebeste de aceasta prin ,,parfumul” ei. Daca se ating frunzele ei cu degetele, mirosul ramane impregnat pe acestea. De multe ori in locurile cu multe buruieni pot fi intalnite ambele plante, de aceea trebuie multa atentie sa nu fie confundate.
Planta nu trebuie folosita deoarece duce la cresterea tensiunii arteriale si provoaca crampe musculare. Cu ani in urma infuzia din frunze uscate de spanac-puturos era folosita in medicina populara in tratamantul unor tulburari nervoase, in cazuri de isterie la femei. Semintele erau comestibile doar daca erau fierte si zdrobite, clatite cu apa rece, pentru a fi eliminate substantele saponine toxice.