Smochinul este un arbore cunoscut de mii de ani, el a fost descoperit inainte de grau si este amintit si in Biblie. Inca de acum 6000 de ani se spune ca egiptenii cultivau smochinul si apreciau roadele acestui arbore, mai mult decat atat insasi Cleopatra le considera extrem de delicioase. Dupa, cum bine se stie Adam si Eva si-au facut ,,hainele” din frunze de smochin, iar multe resturi fosile ale acestui arbore s-au gasit in Valea Iordanului in urma sapaturilor arheologice si se pare ca datau inca din secolul X i.Hr. Grecii erau mari consumatori de smochine iar romanii cultivau acest arbore pe teritoriul Imperiului.
Ei considerau ca smochinele le prelungesc tineretea, le indeparteaza ridurile si ii fac sa arate mai tineri. Musulmanii si evreii considerau smochinele aducatoare de prosperitate si bunastare de aceea apreciau foarte mult acest arbore si chiar il venerau. Smochinul apare mentionat in faimoasele opere ale lui Homer – Iliada si Odiseea.
Smochinul este un arbore ce face parte din familia Moraceae (sau Moracee) si este originar din Asia. Este cunoscut si sub numele de smochinul comun si are denumirea stiintifica de Ficus carica. Principalele state producatoare de smochine sunt Asia, Africa de Nord, Italia, Irak, Croatia, Franta si Spania. Smochinul a ajuns sa fie larg raspandit datorita fructelor sale delicioase si in America Centrala, Australia, India, Africa, Insulele Caraibe, Argentina, Chile, California, Mexic, etc.
Acest arbore poate creste inalt de 4 m sau chiar mai mult, are scoarta neteda, de culoare gri-deschis, ramurile groase, frunzele cazatoare, foarte mari, cu marginile dintate si neregulate, in nuanta verde-inchis. Toate partile smochinului produc o seva laptoasa, exceptie fac doar fructele acestuia. Florile sunt grupate in frumoase inflorescente si sunt polenizate doar de viespi. Fructele sunt mari, sub forma de para, sunt acoperite cu o pielita destul de subtire cu perisori, si pot cantari chiar mai mult de 30-40 g.
Exista mai multe tipuri de smochine: violete (medicinale), galbene (grase) si albe (marsilieze). Valoarea lor nutritiva este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, ele fiind apreciate atat pentru gustul lor placut, dar si pentru proprietatile tonifiante, diuretice, emoliente si laxative. Din punct de vedere terapeutic smochinele sunt recomandate atat pentru uz intern cat si extern.
Proprietatile lor deosebite se datoreaza elementelor componente ale acestor fructe: vitamine (in special A, B, C, K si PP), glucide, apa, materii azotate si grase, brom, calciu, mangan, crom, cupru, magneziu, zinc, fosfor, fier, celuloza si altele. Doar 100 g de smochine verzi au 100 calorii, iar 100 g de smochine uscate au 250 calorii.
Smochinele au proprietatea de a reduce aciditatea de la stomac si de a normaliza tulburarile gastrice, de aceea sunt recomandate in bolile tractului gastro-intestinal, in cazuri de ulcer, gastrita, arsuri la stomac.
Fructele coapte sunt folosite ca medicament in afectiunile gatului si bolile inflamatorii de la nivelul cavitatii bucale.
Decoctul din smochine este recomandat in tratamentul constipatiei si a unor boli respiratorii – bronsita, guturai, tuse, traheita si laringita. Acesta se prepara astfel: se pun 120 g smochine la 1 l apa, se fierbe amestecul timp de 15-20 minute si se lasa la racit. Decoctul este recomandat si sub forma de gargara in cazuri de angina si afectiuni ale gingiilor.
Constipatia se vindeca si prin decoctul realizat din smochine si stafide: se pun 12 stafide si 3 smochine verzi la o cana de apa fierbinte si se fierb timp de 20 minute, se lasa la racit si se bea amestecul pe stomacul gol.
Infuzia din frunze de smochin este un bun remediu impotriva tusei si a problemelor circulatorii. Se pun 30 g frunze la 1 l apa fierbinte, se lasa la infuzat timp de 10 minute si se bea in fiecare zi, timp de o saptamana.
Furunculele, arsurile, abcesele dentare sau de alt tip se trateaza cu cataplasme din smochine care in prealabil au fost fierte in lapte sau tinute in apa calda.
Bataturile si negii se vindeca cu ajutorul sucului laptos ce se scurge din ramurelele tinere de smochin. Acesta se intinde pe locul unde a aparut batatura (sau negul) de 2-3 ori pe zi, pana ce aceasta dispare.
Sucul de smochine este foarte delicios, dulce sau dulce-acrisor datorita continutului sau bogat de vitamine, glucoza si fructoza.
In Asia apare si smochinul-indian care are si numele de banian, denumirea stiintifica de Ficus benghalensis si apartine de aceeasi familie Moraceae. Acest arbore creste inalt de 20 m si are frunzele mari si ovale. In India budistii si hindusii considera smochinul-indian un arbore sfant si il folosesc in scop ornamental. Frunzele si scoarta arborelui sunt folosite in scop terapeutic pentru oprirea hemoragiilor, dar numai la recomadarea medicului. Astazi planta nu mai este utilizata atat de mult datorita faptului ca este considerata otravitoare si poate da efecte secundare cand este folosita in doze mari.
