Malabsorbția poate fi provocată de alergii alimentare dar și de alte reacții la alimente. Acest sindrom reprezintă incapacitatea corpului de a absorbi normal mineralele, vitaminele și nutrienții din alimente. Foarte mulți oameni pot avea o dietă adecvată dar dacă suferă de acest sindrom ajung să aibă deficite nutriționale.
Mai mult decât atât, în supermarket-uri există numeroase produse procesate industrial, rafinate sau denaturate, și care afectează sistemul digestiv. În concluzie, oamenii ajung să sufere de malabsorbție pentru că alimentele nu sunt corespunzătoare în ceea ce privește compoziția lor de nutrienți, astfel organismul va primi tot mai puțini nutrienți, iar în plus se ajunge și la obezitate, deoarece oamenii mănâncă mult și se îngrașă.
Malabsorbția se manifestă prin simptome de tipul: oboseală, piele uscată, constipație sau diaree, depresie, scaune decolorate, crampe musculare, păr subțire, scăderea capacității de concentrare, tulburări de creștere, dificultăți de vedere, scăderea în greutate, sindrom premestrual, slăbirea organismului.
Care sunt testele de laborator pentru diagnosticarea malabsorbției?
Principalul test care se face de către medici este cel de sânge. Prin analiza sângelui se poate afla dacă există un deficit de minerale, vitamine, proteine. Testul de sânge poate fi util în descoperirea anemiei, bolii celiace și altor afecțiuni.
Testul D-xiloză se face pentru diagnosticarea malabsorbției. Acesta va dezvălui capacitatea de absorbție a mucoasei intestinale și dacă este vreo problemă la nivelul ei. Prin acest test, D-xiloza se măsoară în sânge și urină, ea fiind o zaharidă care este absorbită prin mucoasa care căptușește intestinul.
În concluzie, testul este foarte simplu, trebuie ca persoana să bea o anumită doză de xiloză stabilită de medic, iar apoi, după câteva ore i se vor face analize de sânge și de urină. Nivelul de xiloză din sânge trebuie să fie normal dacă persoana nu prezintă disfuncții ale mucoasei intestinale și ale capacității ei de absorbție. În caz contrar, dacă apare un nivel scăzut de xiloză în urină și în sânge înseamnă că sunt niște probleme la nivelul mucoase intestinale.
Analiza grăsimilor este un alt test important în diagnosticarea malabsorbției. Pentru aceasta se face o analiză a materiilor fecale și se determină grăsimile din acestea. Înainte de acest test trebuie ca dieta zilnică să aibă aproximativ 80% grăsimi. După 3 zile de regim, se recoltează o mostră de materii fecale și se fac analizele de laborator. În funcție de cantitatea de grăsimi în grame se poate determina dacă persoana respectivă suferă de o anumită boală, cum este de exemplu insuficiența pancreatică sau boala celiacă.
Tot prin analiza materiilor fecale se poate stabili dacă există vreo infecție cu viermi intestinali, care pot cauza sindromul de malabsorbție.
Testul cu bentiromidă se face în scopul diagnosticării insuficienței pancreatice. Persoanei în cauza i se va administra o substanță numită bentiromidă care va fi descompusă de enzimele pancreatice și astfel se va obține un constituent (acid paraaminobenzoic) care va fi excretat prin urină. Nivelul acestui acid va arăta dacă există riscul de insuficiență hepatică sau dacă persoana este sănătoasă.
Un alt test se face cu ajutorul unei alimentații standard care trebuie urmată de pacient pentru stimularea secreției pancreasului. De asemenea, se poate stimula pancreasul pacientului cu administrarea unui hormon numit secreatină. Apoi secrețiile pancreasului sunt colectate și se determină cantitatea de enzime și de bicarbonat din acestea.
Pentru colectarea lor se folosește un tub ce este introdus prin gura sau prin nasul pacientului. Capătul tubului trebuie să ajungă în duoden chiar la deschiderea canalului pancreatic. Prin analiza nivelului de enzime și de bicarbonat se poate stabili dacă persoana respectivă are un risc de a dezvolta insuficiență pancreatică.
Factorii care provoacă malabsorbția
Dereglările de digestie sunt cele care duc la nedescompunerea normală a alimentelor și astfel pot cauza sindromul de malabsorbție. Dereglarea digestiei se poate datora unei funcționări necorespunzătoare a unor organe ce joacă un rol important în absorbția nutrienților și anume: tractul digestiv, ficat, colecist, pancreas.
Alți factori care provoacă dereglări digestive și malabsorbția sunt: alergiile alimentare, bolile pancreasului, un nivel anormal al enzimelor digestive, alimentația săracă în nutrienți, boli ale ficatului, afecțiuni ale bilei, boli de colecist.
Anumite afecțiuni și boli pot afecta pereții intestinali prin care sunt absorbiți nutrienții si astfel apare fenomenul de malabsorbție. Dintre aceste probleme de sănătate fac parte: colita, boala celiacă, intoleranța la lactoză, boala Crohn, infestarea cu paraziți, sindromul intestinului iritabil, consumul excesiv de laxative, consumul mare de alcool.
O dietă necorespunzătoare și săracă în nutrienți este un alt factor foarte important al acestui sindrom. De asemenea, excesul de mucus intestinal poate fi o cauză a bolii și apare datorită consumului de alimente procesate. Administrarea de anumite medicamente poate fi o problemă pentru intestin deoarece produce dezechilibre la nivelul florei intestinale, astfel se poate suferi de candidoză datorită antibioticelor. Alte medicamente ce pot da probleme de absorbție intestinală sunt: colestiramina care scade nivelul de colesterol, colchicina folosită pentru tratamentul gutei, neomicina care este un antibiotic.