In afara de apa si de materii organice, alimentele contin minerale, esentiale pentru rolul pe care il au la nivelul celulelor si al tesuturilor organismului uman. Corpul nostru, ca al tuturor organismelor vii, este alcatuit si din minerale, in diferite forme si compozitii. Unele sunt metale – fier, zinc, aluminiu, cupru, cobalt, crom etc.- altele sunt metaloide (elemente chimice din categoria nemetalelor) – iod, fosfor, fluor, azot etc.
Cam 97% din organismul nostru reprezinta oxigen, hidrogen, carbon si azot, iar 3% sunt minerale si, desi procentul este atat de mic, practic, fara ele, nu am putea trai. Foarte important de retinut este faptul ca, spre deosebire de vitamine, mineralele nu pot fi produse de organism.
Cercetarile stiintifice au evidentiat existenta a saisprezece minerale esentiale pentru functionarea normala a organismului (esentiale, pentru ca au cel putin o functie importanta legata de viata, crestere si reproducere). Unele sunt necesare in cantitati mai mari (macromineralele), cum ar fi sodiul, calciul, potasiul, altele sunt microminerale (seleniu, iod, mangan etc.). Acestea din urma, necesare in cantitati mai mici, se mai numesc si oligoelemente si sunt indispensabile metabolismului. Absenta unuia dintre ele poate conduce la diverse simptome care vor disparea indata ce sunt introduse in alimentatie. Nici plantele si nici animalele nu pot sintetiza minerale, de aceea singura sursa o reprezinta solul in care cresc vegetalele: legume, cereale, fructe, etc.
Asadar, carenta de minerale din organismul uman poate fi cauzata de:
- dezechilibrul biochimic al solului in care cresc plantele cu care ne hranim;
- alimentatia deficitara;
- o dereglare metabolica;
- un tratament medicamentos care distruge mineralele;
- o asimilare neadecvata, din diverse motive, de catre organism, a mineralelor.
Calciul, se stie, este indispensabil pentru sistemul osos, atat in perioada de crestere, dar si in restul vietii, in sanatatea dintilor, a parului, in mentinerea tensiunii arteriale normale etc. Fixarea sau pierderea calciului depinde de particularitatile fiecarui organism, dar si, fapt mai putin cunoscut, de tipul activitatilor noastre fizice. Studii recente facute de Institutul de medicina aeronautica din Statele Unite ale Americii, pe un numar de tineri gimnasti, au demonstrat ca, in conditiile unui regim hipocaloric, totusi, miscarile fizice sustinute au favorizat mineralizarea oaselor.
Prin urmare, pentru oase sanatoase, puternice, aportul de calciu trebuie insotit de activitate fizica, deoarece aceasta favorizeaza fixarea calciului. Calciul are implicatii si in hipertensiune si obezitate. Calciul, singur, nu determina o scadere a tensiunii, dar combinarea unei doze de 500-700 mg/zi cu un regim alimentar bogat in fructe si legume si cu putine grasimi poate conduce la o diminuare a presiunii arteriale. S-a demonstrat, de asemenea, ca o doza mai mare de calciu – pana la 1000 mg/zi – scade semnificativ riscul de ingrasare. Acest mineral, chiar si atunci cand nu este asimilat de organism, tot are un efect favorabil asupra sistemului digestiv, previne probleme renale si de cancer rectal.
Bogate in calciu sunt, evident, lactatele (cu exceptia untului), sardinele (cu oase), susanul, legumele verzi (cu un aport, totusi, redus). Absorbtia calciului poate fi inhibata de excesul de cafea, ceai sau sare. Carenta de calciu se manifesta prin dureri de spate, slabiciune musculara, (osteoporoza si fracturi, in cazurile grave). Contrar unor opinii, specialistii au demonstrat ca nu exista riscuri legate de surplusul de calciu, deoarece, in aceasta situatie, calciul in exces nu este absorbit.
Magneziul este un alt mineral foarte important pentru organism. Semnele carentei de magneziu sunt oboseala, usoarele indispozitii, iritabilitatea, dificultatea in concentrare, crampele musculare, carceii, palpitatiile, ameteala, durerile de cap. Aportul de magneziu este direct proportional cu cel energetic, de aceea, se pare, femeile (pentru ca mananca mai putin decat barbatii) sufera mai mult din aceasta cauza. De asemenea, nivelul magneziului din organism scade brusc in cazul unei boli care implica diaree severa sau in cazul consumului exagerat de alcool. Cele mai bune surse alimentare pentru asigurarea unei cantitati suficiente din acest mineral sunt nucile, cerealele integrale, smochinele, germenii de grau, fructele de mare, legumele uscate, etc. Aportul zilnic necesar este de 200-300 mg.
Potasiul, sodiul si clorul sunt minerale care controleaza echilibrul hidroelectrolitic al organismului, esential pentru formarea acidului gastric. In plus, potasiul are rol, ca magneziul, in transmiterea impulsurilor nervoase. Transpiratia, diareea si varsaturile pot provoca pierderi excesive de clor si sodiu. Clorul si sodiul se gasesc in sarea de masa, iar potasiul, in citrice, banane, cartofi, fructe proaspete si uscate etc.
Dintre microminerale (oligoelemente), se pare, spun specialistii, ca manganul, sulful si molibdenul nu au nicio influenta, de vreme ce nu s-au constatat simptome de carenta. In schimb, fierul, mineral esential in compozitia hemoglobinei si al altor enzime, prin absenta, poate sa provoace oboseala, anemie, rezistenta scazuta la infectii. Doza recomandata este de aproximativ 9 mg/zi, pentru barbati, 14-15 mg/zi, pentru femei. Se gaseste in galbenusul de ou, in carne slaba, organe, legumele cu frunze verzi.
In carne, ficat, galbenus de ou, fructe de mare se gaseste si cromul, care contribuie la reglarea glicemiei, intr-o doza zilnica de 25 micrograme. Absorbtia fierului este favorizata si de un alt mineral, cuprul. Acesta are rol si in cresterea oaselor, in formarea tesutului conjunctiv si in combaterea radicalilor liberi. Se gaseste in ciuperci, stridii, seminte, nuci.
Seleniul este mineralul cu cel mai puternic efect antioxidant. Absenta lui duce la oboseala, la caderea parului si la depigmentarea pielii. Cele 75 micrograme zilnice pot fi asigurate din peste, lactate (inclusiv untul), carne. Seleniul si zincul au rol important si in dezvoltarea sexuala si in reproducere. Mai ales la varsta adolescentei, cantitatea de zinc (7-9,5 mg/zi) se poate lua din carne rosie, stridii, seminte de floarea soarelui.
Dintre minerale, aluminiul este atipic, pentru ca trebuie evitat. Cantitatile infime care intra in organism din sare sau din apa de la robinet sunt eliminate de organism. Trebuie evitate, din comert, alimentele acide ambalate in cutii de aluminiu, precum compoturile si muraturile.
Organismul uman nu poate singur sa mentina echilibrul mineralelor pentru multa vreme, de aceea trebuie ajutat printr-o alimentatie adecvata si, desigur, si prin suplimentele de minerale sub forma de comprimate, asociate cu vitamine (pentru o maxima eficacitate), care se gasesc in comert, farmacii, magazine cu produse naturiste, etc.
