Răchițanul are denumirea științifică Lythrum salicaria și aparține familiei Lythraceae. Planta este utilizată în medicina populară sub formă de ceai, infuzie, decoct. Principalele aplicații indicate sunt: afecțiunile tractului gastrointestinal și afecțiunile pielii și mucoaselor.
Oamenii de știință au descoperit că răchițanul are proprietăți diuretice, hemostatice, antibacteriene, cicatrizante, astringente, antiinflamatorii și angioprotectoare. De asemenea, planta are capacitatea să ofere efecte tonice, analgezice și regenerative asupra pielii.
Răchitanul este o plantă erbacee perenă, caracterizată printr-o rădăcină groasă, lemnoasă și bine ancorată în sol. Tulpinile sunt înalte, drepte, pubescente, striate, având o formă aproape tetraedrică și atingând înălțimi de 50-150 cm.
Frunzele sunt sesile, opuse, au formă oblong-lanceolată și măsoară între 5–10 cm în lungime și 1–2 cm în lățime. Florile, de un roz-violet intens, sunt regulate, formate din șase petale și așezate pe pedunculi scurți, grupându-se în axilele frunzelor superioare, unde formează inflorescențe dese, asemănătoare unor spice elegante.
Fructele sunt capsule oblong-ovale, mici, lungi de aproximativ 3–4 mm lungime. Planta înflorește în perioada iunie–august, iar fructele ajung la maturitate în lunile august-septembrie.
Aceasta este o plantă meliferă excelentă, produce mult nectar și este vizitată frecvent de albine. Crește în locuri umede, de-a lungul malurilor iazurilor, dar mai ales în zone împădurite cu râuri de munte.
Puterea ceaiului de răchitan: efecte astringente, antiinflamatoare și antimicrobiene dovedite științific
Răchitanul este recunoscut pentru efectele sale benefice asupra florei intestinale, contribuind la reducerea dezvoltării microorganismelor patogene. Administrat intern, are acțiune antidiareică puternică, fiind eficient în reglarea tranzitului intestinal și normalizarea consistenței scaunelor, în special în cazuri de scaune frecvente sau apoase. Proprietățile sale astringente și antiinflamatoare sprijină vindecarea mucoaselor iritate și inhibă procesele de fermentație intestinală.
Studiile cercetătorilor au evidențiat faptul că polifenolii, în special elagitaninele C-glucozidice și flavonoidele C-glucozidice, alături de heteropolisacharide, reprezintă principalii constituenți activi ai plantei. Acești compuși sunt considerați responsabili pentru majoritatea efectelor farmacologice observate. Atât extractele din plantă, cât și anumiți compuși izolați, au proprietăți antidiareice, antimicrobiene, antioxidante, antiinflamatoare și antidiabetice.
Partea superioară a plantei conține:
- Ulei esențial, acizi fenolici, rășini
- Acid galic, acid elagic, acid clorogenic
- Taninuri, vitamina C, antocianice și flavonoide.
Florile au flavonoide, vitamina C, antocianine și taninuri.
Lythrum salicaria este o plantă cu efect puternic astringentă, folosită în principal pentru tratarea diareei și dizenteriei. Datorită profilului său de siguranță, poate fi administrată la toate vârstele, fiind deosebit de utilă în oprirea diareei la copii și la femeile care alăptează. De asemenea, planta este eficientă în reducerea sângerărilor abundente sau intermenstruale.
Cercetările moderne au evidențiat proprietățile terapeutice complexe ale întregii plante, care acționează ca un antibiotic natural, hemostatic, hipoglicemiant și dezinfectant intestinal. Ceaiul de răchițan este recomandat în mod special în cazuri de enterită, menstruație excesivă, diaree acută sau sângerări interne.
Un ceai din această plantă se bea în caz de diaree, răceală, catar cronic al stomacului, epilepsie, slăbiciune generală a organismului și boli nervoase. Ceaiul conține taninurile din plantă care protejează împotriva radiațiilor și acționează asupra efectului nociv al radicalilor liberi.
Prepararea ceaiului de răchițan
Ceaiul se realizează astfel:
- Se adaugă 15-20 g plantă la 500 ml apă clocotită, se lasă la infuzat timp de 4 ore
- Se bea un sfert de cană înainte de fiecare masă, de trei ori pe zi.
Pentru dureri de cap, dureri de stomac și diaree se prepară un ceai de răchițan astfel:
- Se adaugă o lingură de flori uscate la un pahar de apă clocotită
- Se lasă la infuzuat timp de o oră, apoi se strecoară
- Se ia 1-2 linguri de ceai de 3 ori pe zi, înainte de fiecare masă.
În caz de tulburări ale sistemului nervos central se prepară un ceai de răchițan astfel:
- Se adaugă o lingură de plantă la 2 pahare de apă clocotită
- Se lasă la infuzat timp de 4 ore, apoi se strecoară și se bea câte un sfert de cană înainte de fiecare masă.
Decoctul de răchițan
Aplicat extern, decoctul de răchitan are efect cicatrizant, antiseboreic și antimicotic, fiind util în diverse afecțiuni dermatologice sau ginecologice. De asemenea, datorită acțiunii hemostatice și antiseptice, contribuie la calmarea iritațiilor locale ale pielii și la accelerarea regenerării tisulare.
Decoctul din plantă se utilizează sub formă de loțiune pentru a spăla eczemele, ulcerele varicoase și rănile. Părțile aeriene ale plantei, recoltate în perioada de înflorire (vara), pot fi utilizate atât în stare proaspătă, cât și uscată. Aplicată extern, planta contribuie la curățarea și vindecarea rănilor, ulcerelor, eczemelor, leucoreei și pruritului vaginal.
Pulberea obținută din plantă uscată este utilizată tradițional pentru oprirea sângerărilor nazale abundente, având efect hemostatic. Tulpinile fragede sunt considerate benefice pentru sănătatea gingiilor și sunt oferite copiilor pentru a fi mestecate, cu scopul de a întări gingiile inflamate sau care sângerează.
Băile cu infuzie din plantă calmează stările de nervi și de neliniște la copii și adulți.
