Durerea localizată la nivelul umărului reprezintă una dintre cele mai comune probleme întâlnite în sfera afecțiunilor musculo-scheletice. Disconfortul persistent poate influența nu doar activitățile zilnice și sănătatea fizică, ci și starea emoțională și calitatea vieții.
Această afecțiune apare atunci când diferite structuri ale umărului – precum oasele, ligamentele, mușchii, tendoanele, vasele de sânge sau nervii – sunt afectate sau suprasolicitate, generând durere și disconfort. Sindromul umărului dureros poate fi uneori însoțit de o restricție severă a mișcărilor și poate evolua în ceea ce se numește umăr înghețat. Afecțiunea apare cu precădere la persoanele aflate între 40 și 50 de ani, când riscul de dezvoltare este cel mai crescut.
Pe lângă disconfortul localizat în zona umărului, în unele situații pot apărea și alte manifestări care pot indica o problemă mai complexă, ce nu afectează doar articulația. De exemplu, apariția unor senzații de înțepături în braț, furnicături la nivelul degetelor sau dificultăți în mișcarea umărului pot sugera o inflamație a plexului brahial, cunoscută sub numele de plexită.
Plexul brahial reprezintă o rețea complexă de nervi care pornește din zona cervicală a măduvei spinării și asigură transmiterea impulsurilor necesare mișcării și percepției senzoriale la nivelul umărului, brațului și mâinii, pe ambele părți ale corpului. Atunci când acești nervi sunt întinși excesiv, presați sau, în situații grave, smulși din rădăcina spinală, se poate instala o leziune a plexului brahial, de obicei ca urmare a unui traumatism.
Afectarea plexului poate duce la durere intensă, scăderea forței musculare, pierderea sensibilității sau limitarea controlului mișcărilor membrelor superioare. Cele mai frecvente cauze sunt accidentele rutiere, traumatismele din sporturile de contact, inflamațiile locale sau prezența unor tumori. Formele ușoare se pot ameliora spontan, fără tratament specific, însă leziunile severe pot necesita intervenții chirurgicale pentru a recupera funcția membrului afectat.
În opinia medicilor, plexita sau plexopatia reprezintă o patologie ce se caracterizează prin durere acută, slăbiciune musculară și sensibilitate afectată în zona afectată. Aceasta poate fi cervicală, brahială și lombosacrală. În 80% din cazuri, patologia poate fi unilaterală și mai rar, poate fi bilaterală.
Boala apare, de regulă, la pacienți de toate vârstele; cel mai adesea, ea se manifestă la bărbații cu vârsta peste 40 de ani. Dacă nu se aplică un tratament adecvat, la timp, forma acută de plexopatie poate deveni cronică și poate duce la atrofierea mușchilor brațelor sau picioarelor.
De ce apare inflamația?
Plexita apare adesea ca urmare a unor traumatisme. Fracturile, luxațiile, entorsele sau loviturile la nivelul gâtului, umărului ori spatelui inferior pot afecta nervii care formează plexul brahial și pot declanșa inflamația acestuia.
Există și situații în care plexita nu este provocată de accidente. Infecțiile de natură virală sau bacteriană, precum gripa, tuberculoza, herpesul, amigdalita, bruceloza sau sifilisul, pot afecta direct țesutul nervos. În plus, prezența unor tumori poate exercita presiune asupra plexului nervos și poate duce la simptome specifice.
Afecțiunile congenitale sau dobândite ale coloanei vertebrale, bolile autoimune sau dezechilibrele endocrine, cum ar fi diabetul zaharat sau guta, pot de asemenea contribui la apariția inflamațiilor. Expunerea organismului la metale grele ori substanțe toxice reprezintă un alt factor de risc. Răcirea excesivă a zonei, reacțiile alergice sau infecțiile din sfera urologică, cum sunt cistita sau prostatita, pot favoriza apariția patologiei, în anumite cazuri.
Simptome de alarmă: ce ar trebui să observi și să nu ignori?
Manifestările acestei afecțiuni sunt în primul rând legate de disconfortul resimțit la nivelul zonei nervului afectat. Durerea poate fi intensă, descrisă ca o senzație de arsură sau înțepătură, și tinde să se agraveze atunci când pacientul își mișcă membrul. În paralel, mușchii pot deveni mai slăbiți, iar forța în brațe sau picioare scade în funcție de locul în care este localizată inflamația. Sensibilitatea tactilă poate fi alterată, persoana putând percepe diferit atingerea sau presiunea.
Dacă problema evoluează, pot apărea dificultăți serioase de mișcare, mergând până la paralizie parțială sau completă a mușchilor din zona afectată. Treptat, masa musculară se reduce, iar reflexele tendinoase dispar.
La nivelul pielii pot apărea modificări vizibile: zona inflamată se poate umfla, poate deveni roșie, iar transpirația locală poate crește semnificativ. Aceste schimbări indică perturbarea funcțiilor normale ale țesuturilor ca urmare a afectării nervului.
Ce tratament este indicat?
Diagnosticul de plexită este stabilit de medicul neurolog, care evaluează reflexele, sensibilitatea și forța musculară. Dacă este nevoie, pot fi recomandate o serie de investigații, precum: analize de sânge, imagistică (ecografie, radiografie, CT ori RMN) pentru a identifica exact zona afectată.
Tratamentul urmărește reducerea durerii și a inflamației, precum și refacerea funcției nervoase. Se pot administra medicamente antiinflamatoare, vitamine B, iar în cazuri specifice corticosteroizi sau un tratament antibiotic ori antiviral. Recuperarea este susținută prin proceduri fizioterapeutice, exerciții de masaj și altele. În situațiile în care nervul este grav afectat sau comprimat, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Pentru a preveni inflamația și a reduce riscul apariției bolii, este esențială protejarea zonei umărului și a spatelui. Evitarea traumatismelor și a expunerii la frig, menținerea unei posturi corecte și includerea exercițiilor pentru întărirea musculaturii în rutina zilnică pot ajuta la prevenirea inflamației nervilor. O alimentație care include suficiente vitamine din grupul B și magneziu contribuie la sănătatea sistemului nervos. De asemenea, gestionarea corectă a bolilor cronice, precum diabetul sau afecțiunile reumatice, joacă un rol important în prevenție.
