Abrina este o planta cataratoare originara din Indonezia care face parte din familia Fabaceae sau Fabacee si are denumirea stiintifica de Abrus precatorius. Datorita aspectului ei interesant cu frunzele lungi, inguste si penate, alternativ in perechi, mici si ovale, de culoare verde si florile roz sau albastru-violet in forma de ciorchini de dimensiuni mari este cunoscuta si sub numele de ochiul-crabului sau mazare-coronita. Creste mai ales in zonele tropicale si subtropicale si tinde sa fie invaziva.
Planta are tulpina lunga de pana la 10 m si semintele otravitoare, mici, cu diametrul de 0,6-0,7 cm, grele si rotunjite la capete. Acestea daca sunt inghitite crude si intregi nu au nici un efect toxic, ajung in tractul gastro-intestinal si apoi sunt eliminate.
Datorita culorilor lor frumoase, stralucitoare, ce variaza de la rosu-inchis sau caramiziu la negru spre unul din capete, semintele au fost folosite cu multi ani in urma la confectionarea bijuteriilor populare, a margelelor pentru realizarea unor frumoase coliere, a instrumentelor speciale de percutie dar si ca moneda de schimb.
In China semintele acestei plante simbolizeaza iubirea. Ele erau numite si ,,margele de rugaciune” mai ales in anumite religii, deoarece din ele se confectionau rozarii si alte margele speciale folosite in timpul rugaciunii. In India erau utilizate ca greutati la cantarirea aurului.
Boabele cu seminte contin o proteina toxica numita abrina care se aseamana cu un venin de sarpe. Sub forma de margele ele nu sunt toxice deoarece au coaja foarte tare, ceea ce reprezinta o bariera intre toxina din interiorul semintei si pielea omului, chiar daca aceasta este transpirata. Doar daca coaja semintelor este strivita sau crapata se poate elibera toxina si astfel sa provoace intoxicatii.
Ca planta medicinala are aplicatii in medicina traditionala. Ea este folosita in tratamentul conjunctivitei dar si cu rol anticonceptional. In medicina Ayurvedica abrina este numita gunja. Radacina ei contine anumiti compusi importanti – aminoacizi, alanina, colina, metil eter, serina. Din frunze, seminte si radacina se realizeaza unele preparate medicinale folosite in tratamentul unor boli si afectiuni.
Radacina ajuta in afectiunile biliare si tratamentul icterului. Uleiul din semintele de abrina ajuta la cresterea parului si are efect afrodisiac este considerat un echivalent al medicamentului Viagra, iar pasta din seminte ajuta in calmarea durerilor de spate si de articulatii. Pasta din radacina ajuta in ameliorarea durerilor abdominale.
Intotdeauna cand se utilizeaza aceasta planta trebuie respectata doza recomandata de medic, in caz contrar daca aceasta este depasita pot aparea efecte secundare de greata, diaree si varsaturi. Cand doza este mare se poate produce chiar otravirea deoarece semintele sunt toxice. Cel mai indicat este ca planta sa fie folosita sub supraveghere medicala deoarece semintele ei pot da disfunctii uterine sau pot functiona ca un anticonceptional daca este utilizata intr-o anumita cantitate.