Acidul aspartic este cunoscut și cu numele de acid asparagic și face parte din categoria aminoacizilor răspândiți în natură. Numele de acid asparagic se referă la denumirea de Asparagus a sparanghelului deoarece acest acid a fost izolat în frunzele de sparanghel în anul 1827 de M. Pilsson.
Fiind un aminoacid, intră în structura proteinelor, dar este semitermolabil, prin procesul de fierbere poate fi distrus în procent de 60-85%. După cum spuneam, acidul aspartic face parte din structura anumitor proteine, apare cu asparagina în sparanghel, spanac, miere, polen, fructe leguminoase, semințe, cazeina din lapte, cicoare, salată verde, urzică, frunze de dud, avocado, alge, fructe de mare. Cele mai importante surse alimentare de acid aspartic sunt proteinele vegetale din semințele încolțite.
Acidul aspartic are multe proprietăți pentru organism.
Combate oboseala și stările depresive, crește rezistența organismului, are rol important în metabolism, este benefic în cazuri de boli ale creierului. Având în vedere faptul că acidul aspartic crește energia celulară, în momentul în care există un deficit de acest aminoacid în corp se poate declanșa sindromul de oboseală cronică. De asemenea, carența de acid aspartic poate crește riscul de depresie și boli neurale.
Acidul aspartic ajută la eliminarea excesului de amoniac din ficat, deci poate fi utilizat pentru protejarea acestui organ. Prin consumul de proteine în exces rezultă în reacții substanțe care îngrașă și prin dezaminare se obține amoniac. Acesta se acumulează în ficat (organ ce elimină amoniacul în principal). Întotdeauna în urma dezaminării se formează amoniac care este toxic pentru organism și de aceea trebuie eliminat. Dezaminarea este proprietatea aminoacizilor de a pierde gruparea amino, sub acțiunea enzimelor, astfel se formează acizi (ex. hidroxiacizi, cetoacizi) și amoniac.
Calea principală de eliminare a amoniacului este prin formarea ureei. Amoniacul se produce în țesuturi, este transformat în glutamină, glutamat și uree, iar sângele care pleacă din ficat aproape că nu are deloc amoniac. Acidul aspartic are rol vital în metabolismul ureei, intensifică procesul de transformare hepatică a amoniacului în uree, care apoi este eliminată din organism pe calea urinară.
Acidul aspartic are rol în deplasarea anumitor minerale în tractul intestinal. Contribuie la activitatea celulară, influențează funcțiile ADN-ului și ARN-ului. Aceștia sunt purtători ai informației genetice. Se poate combina cu anumiți aminoacizi în molecule, au acțiune de absorbție a toxinelor și eliminarea lor din sânge. Pot crește numărul de anticorpi, pot intensifica producerea de imunoglobulină și astfel contribuie la îmbunătățirea sistemului imunitar al organismului.
