Angelica-de-padure este o planta raspandita in regiunile din nordul Europei, mai ales in vaile muntilor Alpi si Apenini, la altitudini de pana la 3000 m. Este cunoscuta si cu numele de angelica-salbatica, face parte din familia Apiaceae si are denumirea stiintifica de Angelica sylvestris.
Angelica-de-padure este o planta perena sau bienala, ce are radacina ramificata, maronie la exterior, carnoasa si alba la interior, tulpina inalta de pana la 2 m, frunzele de culoare verde cu marginile dintate, florile adunate cate 20-30 in inflorescente de forma unor umbrele galbene-verzui.
Polenizarea este realizata de albine deoarece florile plantei sunt foarte dulci, parfumate si bogate in polen. Fructele plantei sunt maronii, in forma de achene ce au pe suprafata exteriora cateva coaste vizibile si in interior seminte. Perioada de inflorire a plantei este in lunile iunie-august, iar inmultirea se realizeaza prin seminte.
Planta se aseamana putin cu angelica-adevarata care are denumirea stiintifica de Angelica archangelica si cu o alta planta otravitoare numita cucuta sau Conium maculatum, de aceea trebuie mare atentie in momentul in care se recolteaza aceasta planta deoarece ar putea fi usor confundata.
De la angelica-de-padure se folosesc frunzele si radacina care contin taninuri, derivati cumarinici, pentadecenoico, acizi aromatici, rasini si alte componente ceea ce face ca aceste parti ale plantei sa aiba proprietati terapeutice si aromatice. Mirosul lor este aromat, gustul acrisor si putin picant.
Frunzele se recolteaza la sfarsitul primaverii inainte ca planta sa infloreasca, se pun la uscat intr-un loc uscat, racoros, la umbra si se depoziteaza in saci de hartie sau panza. Radacina se colecteaza in prima luna de toamna, se curata, se taie bucatele, se usuca bine intr-un loc uscat si bine aerisit si se pastreaza in brocane de sticla inchise ermetic.
Datorita proprietatilor lor digestive frunzele proaspetele de la angelica-de-padure se flosesc in gastronomie, ele dau o aroma deosebita la preparatele din peste, branzeturi, la diferite deserturi si obtinerea unor lichioruri. Radacina este unul dintre ingredientele folosite la obtinerea unor bauturi alcoolice, la Gin, Vermut si lichiorul Charatreuse benedictine.
In scop terapeutic frunzele si radacina plantei sunt utilizate sub forma unor preparate in tratamentul afectiunilor digestive si calmarea tusei. Specialistii fitoterapeuti folosesc radacina la obtinerea unei solutii eficiente impotriva ciumei. In vremuri de demult frunzele plantei, fiind foarte parfumate, erau utilizate la obtinerea parfumurilor.