Boala Alzheimer este un proces degenerativ al creierului care provoaca un declin progresiv si global al functiilor intelectuale care duce la deteriorarea vietii si personalitatii individului. In mod treptat bolnavul isi pierde autonomia si devine tot mai dependent de alte persoane. Boala apare mai ales la persoanele cu varsta de peste 60 de ani si poate dura 8-15 ani.
Boala Alzheimer reprezinta aproape 60% din toate cazurile de dementa. A fost descrisa intre anii 1906-1911 de catre neurologul A. Alzheimer, dupa numele caruia a fost si denumita.
Memoria, intelegerea, limbajul se deterioreaza treptat, activitatile zilnice devin tot mai dificile, iar zapaceala si frustrarea se agraveaza mai ales noaptea. Bolnavul manifesta izbucniri de furie, crize de anxietate, apatie profunda, dezorientare, tendinta de a rataci lucrurile, ameteli, tulburari de echilibru si chiar dorinta de a pleca hoinarind, ratacindu-se. Cu timpul bolnavul devine tot mai necomunicativ, neajutorat fizic, iar boala este fatala.
Boala Alzheimer de la debut pana la deces poate dura doar cativa ani, in medie aproximativ sapte ani. In lume aceasta boala reprezinta a patra cauza de mortalitate dupa bolile de inima, cancer si accidentele vasculare cerebrale. Pierderea in mod treptat a functiilor cerebrale caracteristice acestei boli pare sa fie rezultatul unor leziuni nervoase; fibrele nervoase se incalcesc, iar in tesutul afectat apar depozite proteice cunoscute sub denumirea de placi.
Cercetatorii au atribuit aparitia acestei boli unei proteine din sange numita ApoE (de la apolipoproteina E) care este necesara la transportul grasimilor in organism, ea contribuind si la formarea placilor. De asemenea si genele au un rol important in aparitia acestor boli. O persoana al carei parinte a avut boala Alzheimer are un risc mai mare de a face aceasta boala.
Boala Alzheimer poate sa apara si atunci cand s-a inghitit din greseala o minuscula particula de aluminiu din vasele de gatit, multi cercetatori considerand extrem de improbabila legatura dintre aluminiu si boala Alzheimer. De asemenea si Zn ar avea un rol in aparitia acestei boli, el contribuind la fel la formarea placilor din creierul bolnavilor diagnosticati cu Alzheimer. Dar legatura dintre Zn si aceasta boala ramane neclara si este in studiu in continuare.
Simptomele acestei boli se aseamana cu cele ale altor boli cum ar fi: infectiile respiratorii, anemia, hipoglicemia, depresia, insuficienta cerebro-vasculara, reactia adversa la combinatia daunatoare de medicamente, boala Parkinson, accidentul vascular cerebral, probleme ale tiroidei, tumorile cerebrale, sifilisul tardiv.
Pentru a diagnostica aceasta boala medicul va incepe prin testele fizice si psihologice, iar in etapa urmatoare va face testele verbale si interviurile cu membrii familiei. Un diagnostic precis al acestei boli poate fi pus in urma unei proceduri mai noi prin administrarea de picaturi pentru ochi. S-a observat ca la suferinzii de Alzheimer dilatarea pupilelor este de trei ori mai mare.
Primul medicament aprobat de FDA in anul 1993 pentru tratarea acestei boli a fost clorhidratul de tacrina care a intarziat evolutia bolii cu sase luni si a dus la ameliorarea functiilor mentale. Un alt medicament experimental este acetil carnitina care amelioreaza temporar abilitatea verbala, memoria, atentia, functiile mentale ale bolnavului.
Medicamentul ibuprofen cu proprietati anticancer este protector in aceasta boala. O planta ruda a gingerului (ghimbirului) numita turmeric este un puternic antiinflamator si ajuta in aceasta afectiune. In India se consuma mult turmeric si se afla o rata scazuta a bolii Alzheimer.
Cura cu drojdie de bere este la indemana oricui si consta in 3 lingurite/ zi timp de 21 de zile. Extractul hidroalcoolic de verbina are efecte bune: 4 lingurite/ zi in cure de 45-49 de zile, cu pauza doua saptamani.
In cazul bolii Alzheimer nu exista vindecare, ci doar prin tratament o incetinire a evolutiei ei.
Metode de tratament in cazul bolii Alzheimer
Terapia chelatoare consta in eliminarea chirurgicala a metalelor din organism, de exemplu aluminiu care impreuna cu moleculele de calciu consolideaza formarea placilor. Se fac injectii intravenoase de acid etilendiamintetraacetic (EDTA) care poate capta aluminiul si elimina apoi ca deseu, astfel incetinand evolutia bolii, dar totul trebuie facut sub observatia medicului.
Exista si o teorie ca muzica lui Mozart dezvolta capacitatea creierului, ajuta la invatare.
O metoda de tratament pentru ameliorarea simptomelor precoce ale acestei boli (ca de exemplu: lipsa de atentie, deteriorarea memoriei, depresia, anxietatea, ameteala, tiuitul in ureche, confuzia) consta in folosirea extractului de ginkgo biloba in doza zilnica de 40 mg de 3 ori/ zi.
Cel mai important lucru in prevenirea acestei boli este mentinerea unui stil de viata sanatos, a unei alimentatii corecte, realizarea unor exercitii fizice pentru mentinerea organismului si in special a celulelor nervoase din creier. Important este sa se evite fumul de tigara, aerul poluat, supraincarcarea cu zinc (cantitatea zilnica recomandata fiind de 15 mg la barbati si 12 mg la femei).
Persoanele cu aceasta boala necesita o ingrijire deosebita. Trebuie duse la plimbare, sa mearga pe jos, sa se vorbeasca mult cu ele, sa fie provocate sa-si aminteasca lucruri placute din trecut care pot genera o stare de bine, sentimente de bucurie si fericire.
Ingrijirea unui bolnav cu aceasta afectiune este chiar stresanta pentru membrii din familie. Sunt organizatii care vin in sprijinul familiei, pentru a face fata problemelor legate de acesti bolnavi.
