Bujorul-obisnuit este o planta originara din Europa, cunoscuta si cu numele de rujioara, babaruja, ruja sau rusioara. Are denumirea stiintifica de Paeonia officinalis si face parte din familia Paeoniaceae. Aceasta planta perena este cultivata in scop ornamental datorita florilor sale frumoase cat si in scop terapeutic, drept planta medicinala.
Bujorul-obisnuit are radacina de forma unui tubercul cu multe ramificatii, tulpina destul de dura si groasa, inalta de pana la 60 cm, cu frunze compuse, mari de culoare verde si florile mari, parfumate, de culoare alba, roz sau mov, cu stamine foarte lungi.
In medicina populara se folosesc florile si radacina, datorita proprietatilor analgezice, antispastice, antidiareice si altele. Radacina se dezgroapa din sol, se spala sub jet de apa rece, se taie in bucatele mici, subtiri, ce pot avea grosimea de 2 cm si lungimea de 10 cm. Acestea se pun la uscat intr-un loc curat, bine aerisit, la umbra. La fel se usuca si rizomii radacinei, deoarece si ei au aceleasi proprietati ca si radacina si sunt folositi in medicina.
Gustul radacinei crude este putin astringent si picant, iar mirosul usor intepator. Produsul uscat se depoziteaza in pungi de hartie si pot fi pastrate timp de pana la 3 ani, dupa aceasta perioada isi pierd substantele active. Radacina ajuta in calmarea durerilor de dinti si de cap, este recomandata in tratamentul epilepsiei, gutei, malariei, febrei si afectiunilor tractului gastro-intestinal.
Planta este folosita sub forma unor preparate homeopatice dintre care tinctura este un bun remediu in afectiunile sistemului nervos central. De asemenea ajuta in cazuri de insomnie, schizofrenie, gastrita, diaree, ulcer, cancer de ficat, cancer uterin, hemoroizi si boli gastro-intestinale.
Infuzia din bujor este folosita de persoanele care au probleme cu cresterea si caderea parului, dar si in tratamentul epilepsiei, bolilor de nervi sau afectiunilor sistemului nervos. De asemenea este de ajutor celor care sufera de palpitatii ale inimii, de afectiuni ale tractului digestiv, diaree, crize de nervi si boli pulmonare. Planta se foloseste la recomandarea unui medic, in caz contrar daca sunt depasite anumite doze poate provoca stari de slabiciune, ameteala, diaree, greata si varsaturi.
Bujorul-chinezesc este originar din Asia, este numit in popor si bujorel, are denumirea stiintifica de Paeonia lactiflora si apartine de aceeasi familie Paeoniaceae ca si bujorul-obisnuit. Aceasta planta perena creste la marginile de padure, in zone deschise, pe pantele din apropierea cursurilor de ape. Planta se aseamana cu bujorul-obisnuit, dar are inaltimea mai mare de pana la 2 m si are florile mari, frumoase, atractive si foarte parfumate.
In medicina populara se foloseste in special radacina de bujorel datorita continutului de elemente active: substante cumarine, chinone, asparagina, acid salicilic, acid benzoic, uleiuri esentiale, steroli, rasini, alcooli si altele. Frunzele au substante flavonoide si acid ascorbic.
Radacina este apreciata pentru proprietatile sale calmante, dezinfectante, antispastice, diaforetice, hemostatice, diuretice, expectorante, anticonvulsivante, sedative si antifebrile. Principalele aplicatii ale plantei sunt in tratamentul unor boli si afectiuni ca de exemplu: poliartrita, encefalita, hipertensiune arteriala, dizenterie, diaree, ulcer, colita spastica, cancer de stomac. De asemenea ajuta in cresterea apetitului, la imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap si de stomac, in probleme menstruale.
Decoctul din radacina are bune proprietati diuretice, expectorante, diaforetice, hemostatice si dezinfectante, este recomandat in bolile de ficat, in cazuri de tuberculoza, febra, bronsita, hipertensiune arteriala, raceala. Infuzia din radacina plantei este un bun remediu pentru anumite boli ca de exemplu: reumatism, guta, leucemie, cefalee, ameteala, dureri musculare.
