Cimbru (Satureja hortensis) este o planta cunoscuta inca din Evul Mediu, la noi in tara a aparut in sec. al XI-lea, fiind originara din tarile mediteraneene. Este o planta perena, face parte din genul Satureja, familia labiatelor Lamiaceae, clasa Magnoliopsida.

Popular este numita ,,lamaita” si ,,lamaioara”

Este o planta inalta de cca. 20-30 cm, cu flori mici de culoare alba sau roz, frunzele cu forma lanceolat-ovala, cu miros specific. Se aseamana cu rozmarinul. Prefera verile lungi, secetoase, rezita la ploi si la temperaturi scazute. Este o planta sensibila la buruieni.

Cimbrisorul (Thymus serpyllum) este inrudit cu cimbrul, creste spontan in tara noastra, face parte din genul Thymus. Popular este numit ,,tamaita”, ,,iarba-cucului”. ,,cimbru-salbatic”, ,,cimbru de camp”, ,,buruiana-balsam”, ,,sarpun”. Raspandit in zonele insorite, pe suprafetele pietroase si pasuni alpine, pe povarnisuri, lizierele inguste dar si pe campii.

Cimbru de gradina (Thymus vulgaris) este cultivat in gradini si cunoscut cu numele popular ,,cimbru-mirositor”, ,,cimbrisor”. Acesta, spre deosebire de ,,cimbru de camp” ajunge la 50 cm inaltime.

Se culege in perioada infloririi, iunie-august, se pune la uscat in locuri aerisite. Florile puse la macerat, intr-o sticla cu ulei – uleiul de cimbru – este folosit contra paraliziei, in apoplexie, atrofie musculara, scleroza in placi multipla, entorse, reumatism.

Masajul cu ulei de cimbru utilizat mai des tonifica musculatura. Are proprietati cicatrizante, inchide ranile si acneea (vulgara).

Florile culese si uscate (sub forma de perne de plante, incalzite) aplicate pe abdomen ajuta in cazul: crampelor abdominale, stomacale si menstruale, in spasmele organelor pelviene, umflaturi, contuzii si reumatism. Este indicat in uz extern dar si intern.

Ceaiul este eficient in combaterea afectiunilor cailor respiratorii, a tusei convulsive, a secretiilor abundente ale bronhiilor si a astmului bronsic (poate fi asociat, in parti egale, si cu patlagina ingusta, astfel da rezultate si mai bune).

Ceaiul (realizat dintr-o lingurita amestec cimbru-patlagina, la o ceasca de apa fierbinte si o felie de lamaie) baut fierbinte, cu inghitituri mici, ajuta si in cazul unei pneumonii sau bronsite cronice. Are efect diuretic, si combinat cu o dieta corespunzatoare, ajuta in curele de slabire.

Tinctura de cimbru (folosita ca frectie) fortifica membrele la copiii slab dezvoltati si la bolnavii de scleroza in placi multipla.

Baile de cimbru (se pun 200 g de planta la o baie) sunt indicate bolnavilor ce sufera de surescitare nervoasa si depresii, dar si copiilor agitati sau nervosi au (dupa aceasta baie) un somn odihnitor. Combinat cu alte plante (levantica, rozmarin, pin, lamaie)  – baile ajuta la o relaxare placuta a corpului.

Ceaiul de cimbru este recomandat in crizele de epilepsie: 2 cesti/ zi, timp de 2-3 saptamani, cu intreruperi de 10 zile, tot anul (nu se bea in timpul crizei).

Siropul de cimbru este foarte eficient in raceli, se bea inaintea meselor. Se prepara din flori si tulpini, acestea se aseza succesiv (un strat de planta , un strat de zahar) intr-un borcan, si se apasa bine. Se lasa cca. 3 saptamani la cald. Se filtreaza si se pune la fiert, astfel obtinandu-se un sirop foarte aromat. Este ,,leac impotriva leprei, paraliziei si bolilor de nervi” (spunea stareta Hildegard von Bingen).

O ceasca cu ceai de cimbru, bauta dimineata pe stomacul gol, da o senzatie placuta in stomac si o stare generala buna.

Cimbrul asociat cu musetelul si coada soricelului (o perna uscata din aceste plante si un ceai cald) ajuta la calmarea durerilor nevralgice faciale.

Fiind dezinfectant, este folosit in tratamentul sinuzitelor (sub forma de inhalatii). In combinatie cu alte plante (flori de nalba, patlagina, radacina de ciubotica cuculului, cimbrisor) are un efect si mai bun in afectiunile respiratorii. Este folosit in combaterea anemiilor de primavara, are actiune benefica in cazul durerilor de natura sciatica, gutoasa, reumatismala (30-50 g planta la 1 l apa fierbinte).

Infuzia (2-3 lingurite planta la o ceasca de apa) este eficace in tratarea afectiunilor gingiilor, ameliorarea durerilor de dinti (se face gargara), este utilizata in igiena gurii (combate mirosul neplacut din gura) si este un tonic-capilar.

In cosmetica se foloseste sub forma de comprese pentru tratamentul tenului gras.

Cimbrul este recomandat ca bun remediu in combaterea alcoolismului. Ceaiul dintr-un pumn de cimbru la 1 l de apa fierbinte, se bea la fiecare 15 min cate o lingurita, vor urma varsaturi, purgatie si urinari dese, pofta de mancare si senzatie de sete, si treptat prin repetarea tratamentului, bolnavul se vindeca.

Cimbrul este foarte mult folosit in bucatarie romanesca si cea mediteraneeana

Francezii folosesc mult aceasta planta in condimentarea mancarurilor. Este recomandat pentru orice fel de carne, diferite soteuri, ciorbe si salate, se foloseste uscat sau verde, aroma sa deosebita confera un gust special preparatelor culinare. Este folosit si la muraturi (frunzele si crengutele de cimbru se folosesc intregi).

Parfumul acestor plante i-a facut pe greci, egipteni si etrusci sa arda planta in altarele zeilor, iar romanii sa o foloseasca in cosmetica si pregatirea apei de baie.