Numeroase femei merg la medicul ginecolog datorită infecțiilor vulvovaginale. Acestea se manifestă doar la vulvă, doar la vagin sau la ambele. Modul de manifestare depinde tipul de agent patogen, care poate fi parazitar, micotic, microbian. În vederea stabilirii diagnosticului, medicul va întreba pcienta când a avut loc debutul simptomelor, va analiza caracterisicile secrețiilor, cauzele producerii lor.
Astfel de secreții pot fi destul de diferite din punct de vedere al mirosului, aspectului, cantității, consistenței și pot crea simptome de mâncărime, senzație de arsură, dificultăți la urinare, stări ca la cistită, etc. Unele apar după raport sexual, altele pot să se producă după administrarea unor medicamente (cum sunt de exemplu antibioticele și corticosteroizii).
Consultația ginecologică constă în inspecția zonei vulvo-perineală și a vaginului. Se face în perioada când femeia nu are menstruație. Are scopul verificării aspectului pielii și mucoasei, dacă apare edem, congestie sau leziuni în zona vulvo-perineală, dacă sunt scurgeri purulente la uretră. De asemenea, se vor observa secrețiile la vagin, se vor folosi valvele pentru a inspecta starea colului și a glerei, dar și a uterului. Medicul va depista o eventuală leucoree, starea mucoasei, dacă este roșie, dacă există congestie, dacă sunt secreții purulente și infecții.
În cazul infecțiilor joase pot să se producă și simptome de durere, stări febrile, astenie, micoze, erupții cutanate. Dacă o femeie are vulvovaginită și partenerul ei trebuie să facă un consult medical mai ales dacă prezintă anumite simptome caracteristice: senzație de arsură locală și mâncărime. Foarte importantă este depistarea agentului patogen care a produs infecția, de aceea medicul va face examenul bacteriologic pe o mostră de secreție vaginală. În urma analizelor de laborator se stabilește tipul infecției aparatului genital.
Una din cele mai frecvente forme de vulvovaginită este cea trichomoniazică ce este cauzată de Trichomonas vaginalis, un protozoar care se trasmite prin contact sexual. În mod normal, pH-ul vaginului este de 3,8-4,6, deci acid, iar la o astfel de infecție trichomoniazică aciditatea se diminuează la 5-6. Simptomele sunt de forma leucoreei abundente, apar scurgeri fluide și spumoase, de culoare gri-verzuie, cu mâncărime locală. Vaginul este roșu, prezintă edem, iar simptomele se intensifică în perioada de după menstruație.
Tratamentul vulvovaginitei trichomonazice se face cu medicamente de tipul Metronidazol sau Tinidazol, care ajută la distrugerea agentului patogen Trichomonas vaginalis. Pentru acidifierea mediului din vagin se recomandă un săpun acid sau spălături vaginale cu substanțe speciale de la farmacie. Partenerul trebuie să facă și el tratament și în plus este indicată o perioadă de abstinență sexuală.
Candida albicans poate produce vulvovaginită, o formă micotică provocată de această ciupercă. Aceasta apare la multe femei din cauza dezechilibrului florei microbiene vaginale și a schimbării pH-ului. Dezvoltarea unei micoze are loc la pH de 4,5-5. În general persoanele care fac tratamente cu antibiotice, cu corticosteroizi sau chimioterapie, pot suferi dezechilibre ale florei microbiene și astfel crește riscul de a dezvolta vulvovaginita micotică.
Femeile bolnave de diabet, cancer, tuberculoză pot avea o sensibilitate la dezvoltarea infecțiilor vulvovaginale. Candidoza vulvovaginală se manifestă prin senzație de usturime, mâncărime, secreție albă, brânzoasă, în cantitate redusă.
În cazul vulvovaginitei micotice se folosesc ovule care se introduc în vagin dar și medicamente sub forma unor creme pentru vulvă și zona perineală. Nistatina, Clotrimazolul sunt astfel de medicamente pentru combaterea infecției micotice. Tratamentul se face 7-12 zile.
Chlamydia trachomatis poate cauza vulvovaginita chlamidiană și infecția se transmite pe cale sexuală. Astfel de microorganisme de tip Chlamydia se multiplică în celule și produc cele mai răspândite boli care sunt cu transmitere sexuală. Simptomele sunt de leucoree purulentă, dureri pelvine, dificultatea de a urina, metroragie. Cele mai indicate medicamente pentru tratamentul vulvovaginitei cu Chlamydia trachomatis sunt Tetraciclina, Eritromicina, Doxycilina, pentru că sunt foarte eficiente în eliminarea infecției.
Vulvovaginita gonococică se manifestă prin secreție purulentă, de culoare galbenă-verzuie, destul de abundentă. Mucoasa vulvei și vaginului este roșie, iar la meatul urinar poate să apară o scurgere purulentă galbenă-verzuie.
Această boală venerică trebuie tratată imediat de la apariția primelor simptome pentru a preveni agravarea ei. Tratamentul se face corect, cu medicamente antigonococice și este obligatoriu de respectat o perioadă de abstinență sexuală.
Medicul recomandă medicamente antibiotice, care se iau în doza stabilită de acesta. Astfel de medicamente pot fi: Eritromicina, Ampicilina, Rifampicina, Ofloxacina și altele. Partenerul trebuie să facă și el tratament deoarece cu siguranță are infecția cu gonococ. De asemenea, este indicat să nu se consume alcool, să nu se facă efort, să se respecte igiena corporală.
Vulvovaginita cu microorganisme mycoplasme produc și inflamații vaginale și infecții locale. Specialiștii în domeniul medical au asociat astfel de infecții cu avorturile și nașterile premature. Mycoplasmele pot fi de mai multe tipuri, cei mai frecvenți agenți patogeni care afectează tractul urogenital sunt Mycoplasma hominis, Mycoplasma Urealyticum și Mycoplasma Permentas.
Aceste microorganisme sub formă de bacili, coci, filamente pot fi cauza unor inflamații vaginale și infecții la femeile lăuze. Tratamentul se face cu Tetraciclină, Eritromicină, Doxicyclină. Aceste medicamente se administrează la recomandarea medicului. Partenerul trebuie să facă și el tratament și nu sunt indicate raporturile sexuale până la vindecarea bolii.
Gardnerella vaginalis produce infecție vaginală și vulvovaginită. Astfel de germeni sunt cauza unor reacții alergice locale, unor secreții vaginale cu miros neplăcut. Transmiterea se face pe cale sexuală. Primele simptome sunt de inflamații discrete, pH-ul este de 4-5. Tratamentul se face cu medicamente antibiotice, sulfamide, cu Metronidazol, Tinidazol. Pentru tratamentul oricărei forme de vulvovaginită este necesar să se facă localizarea infecției, depistarea tipului de germen care a cauzat-o și analiza simptomelor. Alegerea tratamentului este realizată de către medic.
