De la extremitati reci la amputatie – Sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud (SR) este o afectiune debilitanta, care poate determina o restrictie severa a circulatiei sangelui catre degetele de la maini si de la picioare si cateodata si catre nas si urechi. Cel mai radical scenariu are ca rezolutie amputarea extremitatilor afectate. Cauzele acestei afectiuni sunt, in continuare, necunoscute, in cele mai multe dintre cazuri, cel mai probabil fiind cauzata de catre eliberarea, in exces, a radicalilor liberi, la nivelul nervilor, in zona tesutului afectat.

Aceste leziuni duc la o disfunctie endoteliala (endoteliu – tesut care captuseste o cavitate inchisa a corpului), care ingroasa peretele arterial si formeaza un tesut cicatricial sau fibroza. Sindromul Raynaud se afla in stransa legatura cu aparitia unor boli, precum sclerodermie, o afectiune care afecteaza tesutul conjunctiv, lupus eritematos sistemic si artrita. SR afecteaza, in special, arterele de dimensiuni mici, de la nivelul degetelor, ale nasului, ale buzelor, urechilor si limbii, iar in decursul unui episod de SR, aceste extremitati pot deveni dureroase si se pot colora in culoarea mov (proces care poarta denumirea de cianoza).

SR se poate declansa si in absenta afectiunilor mentionate mai sus si este, de cele mai multe ori, numit (in aceste cazuri) sindrom Raynaud primar si presupune existenta unui defect localizat al arterelor si arteriolelor care sunt responsabile de transmiterea unei cantitati insuficiente de sange catre extremitati. Pentru ca, adesea, aceasta afectiune primara se asociaza cu cefalee si angina, cauzate de catre spasmele vaselor de sange (vasospasm), se crede ca mecanismul de declansare este unul de tip vasospastic.

Diagnosticarea SR:

Stabilirea unui diagnostic este un procedeu foarte dificil, in acest caz, pentru ca poate fi, cu usurinta, confundat cu o alta afectiune, ca sindromul de tunel carpian sau o afectiune de natura vasculara, motiv pentru care medicul curant va stabili diagnosticul in functie de prezenta sau absenta urmatorilor factori:

• Atacuri periodice de cianoza din cadrul sindromului Raynaud
• Rezultat al testului anticorpilor antinucleari, negativ, pentru a exclude diagnosticul de lupus eritematos sistemic
• O rata normala de sedimentare a eritrocitelor, care va demonstra absenta unei inflamatii majore sistemice

Chiar daca declansarea unui atac, la o persoana care sufera de SR, se poate face si in cabinetul medicului, experimentul este, de regula, ori unul esuat, pentru ca presupune introducerea mainii pacientului intr-un vas plin cu gheata. La scoaterea mainilor din gheata, se cronometreaza durata necesara pentru ca tegumentul sa-si recapete culoarea normala.

Din cauza faptului ca sindromul Raynaud este un marker foarte important pentru alte afectiuni, este necesara efectuarea unui set complet de analize de sange, pentru a putea exclude anumite afectiuni autoimune, prezenta malignitatilor, afectiuni hepatice sau sindroame care pot sa afecteze circulatia normala a sangelui. Diagnosticul SR secundar se face pe baza episoadelor periodice de cianoza, un test al anticorpilor antinucleari, pozitiv, si o rata anormala de segmenatre a eritrocitelor.

Tratamentul conventional:

Tratamentul RS este determinat de tipul de afectiune prezenta – primara sau secundara. In cazul afectarii primare, se stabileste un tratament conventional care are in vedere prevenirea atacurilor de cianoza si reducerea simptomelor.

In marea majoritatea a cazurilor, medicamentele care au ca efect blocarea canalelor de calciu sunt considerate a fi cele mai sigure si mai eficiente medicamente care se pot prescrie, pentru ca acestea relaxeaza muschii netezi si dilata micile vase, reducand frecventa si severitatea atacurilor in sindromul Raynaud primar, dar si in cel secundar.

Tratamentul SR secundar presupune tratarea afectiunii principale, ca sclerodermia sau lupusul. Pe langa acest tratament, se mai pot administra:

• Blocante ale canalelor de calciu, ca nifedipina sau diltiazem, singurul inconvenient fiind acela ca aceste medicamente pot cauza efecte secundare, ca ritm cardiac anormal, inflamatii ale articulatiilor, cefalee.
• Vasodilatatoare precum cilostazol sau sildenafil
• Plasturi transdermali cu prostaglandine
• Parafina
• Iradiere cu laser
• Interventie chirurgicala – care restabileste fluxul sangvin in zona afectata, prin intreruperea cailor nervoase. Neurochirurgul va putea efectua o simpatectomie cervicala sau o simpatectomie digitala, ceea ce inseamna efectuarea de incizii, de dimensiuni mici, in zonele afectate si taierea nervilor care sunt localizati in jurul vaselor de sange. Acest procedeu este folosit, de regula, la pacientii care nu au obtinut niciun beneficiu in urma tratamentului conventional.

Alimente indicate in ameliorarea sindromului Raynaud:

Chiar daca nu este inca bine cunoscuta cauza declansarii acestei afectiuni misterioase, cercetatorii cunosc, in momentul de fata, care este cascada de evenimente ce sunt declansate in timpul unui episod din SR, ca generarea si eliberarea unui numar foarte mare de radicali liberi, care afecteaza endoteliul vaselor (partea interna care captuseste vasul) si tesutul inconjurator. Studiile recente atesta faptul ca pacientii care sufera de SR au niveluri foarte scazute de antioxidanti, ca vitamina C, vitamina E etc, motiv pentru care este indicata administrarea de:

• Vitamina E;
• Vitamina C;
• Niacina;
• Magneziu;
• Acizi grasi esentiali – Omega-3 si acid gama-linoleic;
• L-Arginina;
• Ginkgo Biloba;
• Estrogeni;
• N-Acetylcysteine (NAC).

Chiar daca aceasta afectiune este una debilitanta, consultul medical timpuriu, administrarea unui tratament corespunzator si o alimentatie care sa fie bogata in antioxidanti, va duce, cu siguranta, la ameliorarea simptomelor si reducerea frecventelor episoadelor de cianoza.