Descopera specii de ciuperci comestibile care cresc in padurile din tara noastra si afla ce proprietati au!

Toamna oamenii se bucura de darurile padurii, de fructele de padure si ciupercile comestibile care cresc in jurul copacilor: hribi sau manatarci, galbiori sau bureti galbeni, opintici sau ghebe, etc. Oamenii merg pe jos prin paduri si culeg astfel de ciuperci in etajele inferioare ale padurii.

Padurarii spun ca ciupercile au nevoie doar de 3-6 zile pentru a ajunge la o dimensiune medie daca au necesarul de umiditate si temperatura moderata. Culegatorii de ciuperci sunt mereu in paduri toamna pentru a culege aceste roade ale padurii, atat de apreciate si de oameni, pe care le folosesc ca hrana pentru ei sau le vand pentru a face un ban.

Utilizarea ciupercilor in alimentatie este un obicei care a aparut inca din vremuri stravechi la noi in tara, datorita faptului ca sunt considerate legume gustoase si sanatoase. De asemenea ciupercile sunt considerate si in religia crestina un aliment de baza, ele sunt folosite in diferite retete culinare in perioada postului.

Cateva secrete ale culegatorilor de ciuperci

• In primul rand ciupercile se culeg dimineata devreme deoarece ele cresc mai ales pe timp de noapte. Mai mult decat atat roua diminetii le fac sa straluceasca si sa fie vizibile din departare.
• Daca sunt culese dupa-amiaza, umbra si reflexele luminoase vor obosi ochii celor care le culeg.
• Ciupercile culese dimineata sunt mai viguroase, deci sunt mult mai potrivite pentru a fi stocate, altfel ele se pot decolora si ofili mai repede daca sunt culese spre dupa-amiaza.
• Ciupercile cresc de obicei in padurile de foioase mixte, de rasinoase, de stejar si mesteacan. Nu apar oriunde, ele prefera zonele deluroase inclinate, pantele forestiere sau uscate ale padurilor de mestecan. De asemenea, cresc in padurile vechi si pe lizierele acestora.
• Ciupercile cresc mai ales dupa ploile calde, cand solul este udat in profunzime. Daca toamna este lipsita de precipitatii si ciupercile vor creste limitat.
• Ciupercile proaspete se strica foarte repede deoarece au 90% apa. Ele trebuie depozitate o perioada scurta de timp si preparate. Trebuie colectate cu atentie, depozitate in ladite, tinute intr-un loc racoros, astfel ele se mentin bune cel mult pana a doua zi.

Ciupercile sunt bogate in apa, minerale, vitamine, glucide, grasimi, au multe elemente nutritive care sunt usor asimilate de organism.

Pot fi consumate marinate, murate, prajite, fierte sau in diferite preparate culinare. Ciupercile contin apa, glucide, grasimi, substante azotoase, vitamina C, vitamina PP, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, fier, sodiu, clor, vitamina B1, vitamina B2, caroten, urme de cupru, iod, arseniu si zinc.

Ciupercile au lecitina de aceea reduc depunerea de colesterol in organism si prin enzime promoveaza digestia si asimilarea substantelor nutritive din alimente. Medicii nu recomanda ciupercile persoanelor care sufera de boli ale tractului gastro-intestinal, sau afectiuni ale ficatului si rinichilor.

Specii de ciuperci comestibile care se gasesc in padurile din tara noastra:

Cei care au dubii in legatura cu ciupercile comestibile nu trebuie sa le culeaga.

Opinticii sau ghebele (Armillaria mellea) sunt ciuperci comestibile. Palaria lor este carnoasa si boltita in primele zile, apoi devine convexa sau plana si prezinta mici solzisori de culoare maro-inchis sau brun in partea centrala. Piciorul ciupercii este lung, gros la baza si subtire spre palarie, iar in partea de sus are un inel cu margini rasfirate in jos. Mirosul este placut, carnea alba si frageda. Lamelele ciupercii sunt albe-galbui, fine si prevazute cu spori. Astfel de ciuperci apar in padurile de brad, fag si stejar.

Hribii sau manatarcile (Boletus edulis) sunt ciuperci comestibile care cresc in padurile de foioase si de conifere. Apar in lunile de primavara, vara si toamna. Au palariile bombate sau sferice cand sunt tinere apoi aplatizate, in nuante de culori maronii-castanii-inchis. Piciorul este gros la baza si mai subtire la varf, de culoare brun deschis. Tuburile sporiferice sunt albe la inceput apoi isi schimba culoarea in galben-verzui. Carnea hribilor este alba, are miros si gust placut.

Hribul pucios (Boletus aereus) este o ciuperca comestibila, foarte buna la gust. Creste in paduri, in zone deluroase, in sezonul de primavara si toamna. Are palaria groasa, bombata de culoare brun-inchis, pe margine prezinta solzisori fibrilosi cazatori. Piciorul este gros, bulbos, de culoare brun sau brun-deschis. Tuburile sporiferice sunt albe la inceput, apoi devin galbene-verzui. Carnea hribului pucios este alba si are un miros placut.

Vinetica pestrita (Russula virescens) este o ciuperca comestibila care apare mai ales in padurile de foioase, vara si toamna. Are palaria convexa, plana, putin adancita in partea centrala, de culoare galben-verzuie sau cenusie-verzuie. Suprafata ei se crapa usor, iar primul strat se separa de carnea ciupercii. Piciorul este gros, cilindric, alb sau cenusiu. Carnea ciupercii este alba si faramicioasa, iar lamelele sunt albe sau galbui.

Galbiorii sau buretii galbeni (Cantharellus cibarius) sunt ciuperci comestibile care cresc in padurile de foioase si rasinoase, dat mai ales de fag si mesteacan. Au palaria cu marginile neregulate, rasucite in jos, uneori ondulate sau incretite, de culoare galbena. Piciorul este plin si in continuarea palariei. Carnea acestor ciuperci este alba in interior si galbena la exterior. Gustul si mirosul lor este placut.

Manatarca rosie, chitarca sau chitarcuta (Boletus rufus) reprezinta numele unor ciuperci comestibile care apar vara si toamna in padurile de foioase. Au palaria sferica, carnoasa, de culoare brun-rosiatica sau portocalie. Piciorul este cilindric, mai gros la baza si mai subtire la varf, albicios sau cenusiu, dar isi schimba culoarea in verde la atingere. Are pe suprafata sa multi solzisori negriciosi. Tuburile sporiferice sunt de culoare alba sau cenusie. Carnea este alba, dar in contact cu aerul devine cenusie, rosiatica, albastra sau negricioasa. Are gust si miros placut.

Craitele sau buretele domnesc (Amanita caesarea) este denumirea unei ciuperci comestibile foarte gustoase. Creste in lunile iulie-august in padurile de foioase. Are palaria portocalie sau galbena, cu suprafata lucioasa si neteda, la inceput sferica, apoi plana si cu marginea striata. Piciorul este galben si are la baza un fel de manson alb. Carnea ciupercii este alba sau galbena, iar lamelele sunt galbui.

Exista foarte multe moduri de preparare a ciupercilor. Pot fi uscate, murate, prajite, folosite in realizarea unor supe, salate, feluri principale (fierte sau coapte la cuptor cu legume si carne ), in preparate pe baza de peste, la tocane si sosuri condimentate. Hribii si ciupercile albe pot fi uscate. Ciupercile din genul Boletus (manatarca, hrib) sunt foarte bune prajite in unt sau fierte cu smantana. Opinticii sau ghebele sunt recomandate prajite in ulei, fierte in supe, sau diferite sosuri condimentate.