Fobia socială este o tulburare psihică, ce apare îndeosebi la copii și adolescenți. Fobia socială se caracterizează prin teama persistentă de persoane necunoscute, chiar și de colegi sau persoanele adulte de la școală. Astfel de copii care suferă de fobie socială evită persoanele necunoscute însă nu au nicio problemă cu membrii familiei din care fac parte.
Majoritatea cazurilor de fobie socială apar la elevii de la școală, ei au stări de anxietate atunci când sunt ascultați de profesori, când merg la petreceri aniversare cu colegii, etc. Din punct de vedere fizic fobia socială provoacă stări de transpirații, tremurături, tensiune, agitație, iritabilitate și dureri abdominale.
De asemenea, alte manifestări ale fobiei sunt cele care se manifestă la nivel cognitiv, persoana poate da impresia că este slabă, fricoasă, că are un comportament inadecvat, se bâlbâie, se simte jenată. Anxietatea este o afecțiune de care suferă cei cu fobie socială, ea trebuie depistată de un medic și tratată corespunzător. Astfel de copii cu fobie socială trebuie lăsați să se împrietenească cu persoane de vârsta lor, să-și dezvolte propria identitate, independență și individualitate.
În caz contrar ei își vor accentua fobia socială și vor putea avea dificultăți de adaptare la școală. În cele mai multe cazuri copiii au mari emoții când sunt la examen, când sunt abordați de profesori, ajung să sufere treptat de boli de nervi din cauza stresului suportat când spun lecția în clasă.
Fobia socială apare în copilărie dar poate să se manifeste și la vârsta adultă. Dacă nu se aplică un tratament psihologic corespunzător astfel de persoane sunt în imposibilitatea de a construi relații, de a socializa și de a se bucura de viață. Treptat se îmbolnăvesc de depresie, de alte fobii, pot suferi atacuri de panică și ajung să aibă anumite vicii (fumat, droguri, alcool).
Fobia socială nu trebuie confundată cu timiditatea, ea reprezintă acea stare de tensiune insuportabilă și de anxietate care se creează în situații sociale. O astfel de persoană are frică de a nu fi criticată de cei din jur, se simte mereu urmărită, judecată, observată insistent de oameni, îi este teamă că va fi umilită, criticată în public și de aceea are tendința de a se izola.
Are anumite simptome neplăcute înainte de situații sociale, iar apoi poate suferi de o stare intensă de anxietate și de suferință. Pentru a se simți bine, își dorește să evite situațiile în care trebuie să socializeze sau să se expună criticii altor persoane, însă acest lucru nu o ajută în realitate, din contră fobia sa socială se poate astfel agrava și stările caracteristice se pot accentua.
